Țânțarii au fecebook-ul lor,
Cu aripi, cu sânge și cu durere,
O, lume, uite cum zbor!
Dar stai, nu-i nici o plăcere...
Ciorile cântă absurd
Și mintea plutește în gol,
Rostesc rugăciuni ca un
Stateam inchis in labirint
Si ma visa o musca,
Auzeam cantece de spirt
Cantate de o ratusca.
Pe marginea prapastiei sta un vis
Iar eu ma duc cu el.
Vedeam doar soarele inchis,
Simteam doar
Pe strada Luminii orice e posibil,
Visele stau îngrămădite într-un tomberon,
O furnică roșie știe un pasaj secret
Spre bucătăria unui restaurant chinezesc.
În Valea Plângerii, ploaia nu vine
Decât
Tu te-ai ascuns în zori de zi
Dar mintea ta e încă-n lună
Poate că îți vei aminti
Că stelele nu se răzbună!
Tu zbori mereu în mintea mea
Dar nu ai aripi, nici motor,
Aș da un avion ca să te
Octombrie, îmi vine să te uit,
Îți fac cadou sertarul meu,
Paianjenii te așteaptă...
Îți era frică să zâmbești,
Să dai emoțiilor un nume,
Urcam încet pe Everest
Când tu râdeai, eu n-aveam
Pe cine aștepți?
Azi am uitat să-ți amintesc visele.
Doar dacă vrei,
În poiana înghețată înfloresc narcisele.
Doar un amănunt
Îmi scapă de fiecare dată,
Aș vrea un păr cărunt
Și mere din
Departe de gările pustii
Doar greierii trăiesc.
Știam că tu nu ai să vii
De aceea, rătăcesc.
Am apă pentru fiecare
Și oxigen pus la butoi
Căci zilele sunt triste tare,
Se risipesc în praf și
Credeam în oameni și-n inele
Te-am cunoscut, făceai curat în stele
Știam ce-ți place, îmi zâmbeai,
Cutia de mistere,
Eu nu mai cred în rai...
Ai refuzat un trandafir la colț de stradă
Și eu
Eu caut zorii zi de zi
În aer rece de câmpie
Dacă destinul meu va fi
O stea pe cer,
Doar luna știe!
Păstrez în mine amintiri
Cu un parfum de feerie
Cu setea veșnică în priviri
Eu încă
Spiritul meu te roagă aspru
Să duci rechinii la culcare,
Apoi, vei transforma masa în astru
Și vei da lunei de mâncare.
În zi de luni nu am pretenții,
Nu vreau să-mi spui unde sau cine.
Doar
Cândva un hipster s-a născut,
Încă din scutec avea barbă,
Cu lapte de quinoa a crescut
De mic visa prea multă iarbă.
În lumea lui multicoloră
Să fii pe fashion e vital,
Chiar dacă arta-i
Aș vrea să știu că nu mai știi
Doar fraierii fac nebunii,
Mai râzi?
Oamenii nu vor să creadă.
Tot ce-am văzut era minciună,
Când am zâmbit
Doar voie bună.
În rouă, inimile merg în
De vezi acum in calea ta
Doar norii negri, nu uita,
Ca esti un corp fara odihna,
Ca am un chip fara lumina.
Astept in cale linii drepte,
Alambicate, dar corecte.
Eu te pierd in definitii,
In
Cândva norii erau violeți.
Sângele stătea la locul lui,
Deșertul nu avea nevoie de ploaie
Iar sâmburii erau încă amari.
Un turn de fildeș aștepta inventarea electricității
Cuprins de spaima că
Oamenii sunt ființe imperfecte
Lăsate de Dumnezeu sau de Darwin
Fără... minciuni.
Prima dată ești mereu sincer,
Măcar cu tine însuți,
Dacă nu cu oglinda,
Care te suportă mereu
Cu același
Te văd în flăcări
Nu ascund,
Tot ce oceanul vrea să piardă
De dimineață sunt pierdut
Și lumea nu mai vrea să creadă.
Examenul meu a rămas
Pe banca pictată de ciori,
Secretul meu nu are
Nu contează! Va fi la fel!
Priveam către soare
Dar nu aveam cer
Să uiți, să te apropii, să vii,
Să nu pleci, știi...
Norii erau la genunchii tăi.
Doar azi, am primit un fir roșu
Vreau să te
Atât de mult am fost pe nori
Și măturam praful de stele
Iar dimineața în culori,
Vedem căruțe cu inele.
Oceanul Planetar era o baltă
Ce tremura printre balene,
La Polul Sud era o haltă
Dar
Focul te urmează,
Cu scântei ce îți lasă semne,
Pașii tăi au urme de cenușă,
Mintea ta plutește în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoți ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu
Sare pe covor,
Îmi lipsesc zâmbetele tale.
N-am vrut să fie prea ușor
Doar iarna găsești portocale!
Ne privim doar în gând
Cu dorințele-n cătușe,
Nu vreau să stau la rând,
Vara, ai grijă la
As fi vrut sa fiu un fulg,
As fi vrut sa fiu un vis,
Sa trec rauri care curg
Zi de zi prin Saint-Denis.
As fi vrut sa fiu o frunza,
As fi vrut sa fiu un ram,
Sa simt aroma difuza
De parfum
Pe un loc fără verdeață
Te-am văzut și simt viață
Unde frunzele nu cad,
Unde totul este cald.
Pașii mei cu ploaia vin
Fulgerele mă mențin
Și puțin câte puțin,
Te degust ca pe un vin.
În
Lumina noptii zboara,
Pe geamul meu deschis
As vrea sa prind o cioara,
Sa zbor pana-n abis.
Ce-am crezut s-a sfarsit,
Ce-am cautat s-a ofilit,
Ce-am deschis s-a aprins
Si in brate m-a
Sunt traducător autorizat de zâmbete,
Pot să îți ștampilez fericirea
Dacă tu ai nevoie de lege...
Tribunalul îmi dă voie
Să te fac să uiți de nevoi
Și să-ți amintești doar ochii mei.
Îți pot da