Țenche Mircea

Labirint, totul e simplu... Prima zi: Țipetele au un dulce extaz, Nu reușesc să mă amuz. O altă zi: Vocile creează haos, De ce m-am săturat de lapte? Cândva,departe: Eu văd luminița, Ea

Vorbe, te ating și simt... O mie de secunde mă sugrumă Iar tu nu știi, Să te ascunzi... Aș vrea să caut destine, În foi albe, nescrise, Tu vrei doar ce e bine, Lumina ne ascunde? În multe

O masă poate stabili Ordinea unui întreg univers. Universul meu are trei scaune Rătăcite de masa lor. Fiecare vrea altă husă, altă culoare, Altă aromă, altă viață. Am învățat tabla

Când gândurile nu te-ascultă, Ai vrea să auzi tăcere multă Dar vine un experiment Și crezi... Că jocurile au un rost Iar ce va fi nu a mai fost Dar mâine, E doar o zi de post... Un cearceaf

Astăzi a fost o zi rece, mult prea rece pentru becul ce se chinuia să ardă. Din fericire eu am soluția încălzirii zonale. Prefer totuși să o țin ascunsă. De prea multe ori am visat ciudat,

Ecoul neted a rămas Pe banca fără de picioare, Eu amintirii îi dau glas Căci ce va fi prea mult mă doare. Cu sunet vesel de chitară A început de mult un pact, Sperând că anii ce-or să vie Îl

As avea 998 de lucruri sa ti spun Sa stii ca nu mi e frica, In fiecare zi iti dau baloane de sapun Si norii ma ridica. Adu-ti aminte de privirea mea Si vei vedea numai scantei As vrea sa fii

Aruncă-te acum în lac Și lasă hainele pe mal. Dacă mă vezi, eu am să tac Căci am costumul de hamal. Eu vreau să joc un pokemon Deși nu îl cunosc prea bine, Dar tu îmi dai doar un baston Ce a

E oare un buchet de flori Sau te așteaptă doar să mori? Pe mâna ta acum un ceas Și mâine poate un inel Nisip din dune fără glas, Ți-a mai rămas doar un cercel... Rămâi în mine încă o

Să cauți cuțite în nisip E prea bizar și prea absurd, Dar poarte sensul s-a pierdut, Atunci când roua n-a căzut. Visez o mare ce nu este, Vapoare pline de urși arctici, Piețe negre și

Mai trăiești? Sau ți-au rămas doar ochii? Privești în depărtare, Nu știi să te apropii... Ce cald era doar gândul Că noaptea nu e goală, Nu pot opri Pământul Dar vând pietre de moară! Despre

Vomiți. Sufletul e la locul lui, Cu fiecare pastilă luată Ești mai aproape de bine Dar știi că chimia e rece. Azi, gura ta spune multe lucruri trăznite Vrea să mă cucerească din nou. Eu nu

Iubesc prea mult tăcerea fara umbre și chipurile ce gandesc cu adevarat îmi pare rău să citesc doar replici scunde și să zbor cu versuri fără să fiu publicat e ca un vis ce noaptea ne

Cuvintele te fac să mori, Privirile te țin în viață, Toate ușile sunt deschise Dar tu ai pierdut cheia. Hărțile au locul lor, Gândurile se iubesc Pe covor, În timpul ce trece Vreau să intru

Adaugă-mă în lista ta Și numele vor fi unite Tot ce e bun și pentru ea, Sunt boabele fierte de linte. Decorul parcă s-a schimbat Dar interfața e la fel, Eu sunt un unicorn mirat Dar poate tu

Lumina minte despre tine Nu vreau sa știi nimic de sub tricou Aș vrea să tai broaște știi bine Și să deschid un second hand cu ceva nou. Va fi sublim, poate patetic Voi lua un dicționar fara

Să-mi spui acum tot ce tu vrei, Să mă împroști doar cu scântei Căci tu mă arzi doar din sprâncene Dar clipele fug pe sub gene. Eu zbor sub capul tău mereu Ca un gândac fără releu, Tu fugi

Soarele e prea departe, Simt cum luna iar mă arde, Vreau să știu mereu de-o carte, Nu mă uita! Ochii plâng dar nu au lacrimi, Pomii cad dacă te clatini, Numai caii poartă sarcini. Eu aș

Când noaptea albă se deschide Și apele curg către cer Pe câmpuri goale, fără urmă Zbura un călăreț stingher. Lumina lunii îl veghea Pe drumul către fericire, Și-n inimă o sabie-avea Căci

Oxigen și nu vreau să mai caut. Doar păreri, ochii tăi nu sclipesc, Ieri, ceața era un voal... Nu te caut în destine, Te găsesc numai în mine. Copiii nu știu să tacă, Demult îți eram dator, O

Să nu iubești la întâmplare, Pământul te va privi la fel... Chipurile noastre se despart Într-o lume postmodernă, Îți las emoții pe asfalt, Pașii tăi, nu-i pot privi. Jocurile toate le-am

Noi, suntem un pom ce se adună Noi, suntem un glas de noapte bună Noi, găsim defecte peste tot Noi, trăim încet și fără loc. Acum, pătrunde piatra fără teamă Acum, vom împărți și o

Pereții plâng, apa visează, În fiecare nor sunt ploi. Nu mai am timp, am amintiri, În lumea verde de fulare mov... Liniștea doare, e însăși viața, Cu clipe surde fără sens. Păianjenii luptă din