Labirint, totul e simplu...
Prima zi:
Țipetele au un dulce extaz,
Nu reușesc să mă amuz.
O altă zi:
Vocile creează haos,
De ce m-am săturat de lapte?
Cândva,departe:
Eu văd luminița,
Ea
Vorbe, te ating și simt...
O mie de secunde mă sugrumă
Iar tu nu știi,
Să te ascunzi...
Aș vrea să caut destine,
În foi albe, nescrise,
Tu vrei doar ce e bine,
Lumina ne ascunde?
În multe
O masă poate stabili
Ordinea unui întreg univers.
Universul meu are trei scaune
Rătăcite de masa lor.
Fiecare vrea altă husă, altă culoare,
Altă aromă, altă viață.
Am învățat tabla
Când gândurile nu te-ascultă,
Ai vrea să auzi tăcere multă
Dar vine un experiment
Și crezi...
Că jocurile au un rost
Iar ce va fi nu a mai fost
Dar mâine,
E doar o zi de post...
Un cearceaf
Astăzi a fost o zi rece, mult prea rece pentru becul ce se chinuia să ardă. Din fericire eu am soluția încălzirii zonale. Prefer totuși să o țin ascunsă.
De prea multe ori am visat ciudat,
Ecoul neted a rămas
Pe banca fără de picioare,
Eu amintirii îi dau glas
Căci ce va fi prea mult mă doare.
Cu sunet vesel de chitară
A început de mult un pact,
Sperând că anii ce-or să vie
Îl
As avea 998 de lucruri sa ti spun
Sa stii ca nu mi e frica,
In fiecare zi iti dau baloane de sapun
Si norii ma ridica.
Adu-ti aminte de privirea mea
Si vei vedea numai scantei
As vrea sa fii
Aruncă-te acum în lac
Și lasă hainele pe mal.
Dacă mă vezi, eu am să tac
Căci am costumul de hamal.
Eu vreau să joc un pokemon
Deși nu îl cunosc prea bine,
Dar tu îmi dai doar un baston
Ce a
E oare un buchet de flori
Sau te așteaptă doar să mori?
Pe mâna ta acum un ceas
Și mâine poate un inel
Nisip din dune fără glas,
Ți-a mai rămas doar un cercel...
Rămâi în mine încă o
Să cauți cuțite în nisip
E prea bizar și prea absurd,
Dar poarte sensul s-a pierdut,
Atunci când roua n-a căzut.
Visez o mare ce nu este,
Vapoare pline de urși arctici,
Piețe negre și
Mai trăiești?
Sau ți-au rămas doar ochii?
Privești în depărtare,
Nu știi să te apropii...
Ce cald era doar gândul
Că noaptea nu e goală,
Nu pot opri Pământul
Dar vând pietre de moară!
Despre
Vomiți. Sufletul e la locul lui,
Cu fiecare pastilă luată
Ești mai aproape de bine
Dar știi că chimia e rece.
Azi, gura ta spune multe lucruri trăznite
Vrea să mă cucerească din nou.
Eu nu
Iubesc prea mult tăcerea fara umbre
și chipurile ce gandesc cu adevarat
îmi pare rău să citesc doar replici scunde
și să zbor cu versuri fără să fiu publicat
e ca un vis ce noaptea ne
Cuvintele te fac să mori,
Privirile te țin în viață,
Toate ușile sunt deschise
Dar tu ai pierdut cheia.
Hărțile au locul lor,
Gândurile se iubesc
Pe covor,
În timpul ce trece
Vreau să intru
Cerul a refuzat toate culorile,
A vrut să le facă pe plac
Tuturor discromatilor și daltoniștilor
Ce nu îl înțelegeau.
Oamenii obișnuiți cred că
A fi normal înseamnă
Să distingi 50 de tonuri
Adaugă-mă în lista ta
Și numele vor fi unite
Tot ce e bun și pentru ea,
Sunt boabele fierte de linte.
Decorul parcă s-a schimbat
Dar interfața e la fel,
Eu sunt un unicorn mirat
Dar poate tu
Lumina minte despre tine
Nu vreau sa știi nimic de sub tricou
Aș vrea să tai broaște știi bine
Și să deschid un second hand cu ceva nou.
Va fi sublim, poate patetic
Voi lua un dicționar fara
Să-mi spui acum tot ce tu vrei,
Să mă împroști doar cu scântei
Căci tu mă arzi doar din sprâncene
Dar clipele fug pe sub gene.
Eu zbor sub capul tău mereu
Ca un gândac fără releu,
Tu fugi
Soarele e prea departe,
Simt cum luna iar mă arde,
Vreau să știu mereu de-o carte,
Nu mă uita!
Ochii plâng dar nu au lacrimi,
Pomii cad dacă te clatini,
Numai caii poartă sarcini.
Eu aș
Când noaptea albă se deschide
Și apele curg către cer
Pe câmpuri goale, fără urmă
Zbura un călăreț stingher.
Lumina lunii îl veghea
Pe drumul către fericire,
Și-n inimă o sabie-avea
Căci
Oxigen și nu vreau să mai caut.
Doar păreri, ochii tăi nu sclipesc,
Ieri, ceața era un voal...
Nu te caut în destine,
Te găsesc numai în mine.
Copiii nu știu să tacă,
Demult îți eram dator,
O
Să nu iubești la întâmplare,
Pământul te va privi la fel...
Chipurile noastre se despart
Într-o lume postmodernă,
Îți las emoții pe asfalt,
Pașii tăi, nu-i pot privi.
Jocurile toate le-am
Noi, suntem un pom ce se adună
Noi, suntem un glas de noapte bună
Noi, găsim defecte peste tot
Noi, trăim încet și fără loc.
Acum, pătrunde piatra fără teamă
Acum, vom împărți și o
Pereții plâng, apa visează,
În fiecare nor sunt ploi.
Nu mai am timp, am amintiri,
În lumea verde de fulare mov...
Liniștea doare, e însăși viața,
Cu clipe surde fără sens.
Păianjenii luptă din