Poezie
Cavalerul
1 min lectură·
Mediu
Când noaptea albă se deschide
Și apele curg către cer
Pe câmpuri goale, fără urmă
Zbura un călăreț stingher.
Lumina lunii îl veghea
Pe drumul către fericire,
Și-n inimă o sabie-avea
Căci ziua nu-i dădea de știre.
El crede-n vise și-n destin
Căci cugetul îi e curat
Dar sângele îi este vin
Căci viața parcă l-a uitat.
Pe drumul său fără sfârșit
Ar vrea să vadă câte-o cruce
Căci sufletul îi e pândit
De o povară ce-l ajunge.
La un popas, între păduri,
El vede parcă două fețe.
Sunt zânele cele cu nuri?
Sau călători fără povețe?
001.238
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Cavalerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14033048/cavalerulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.