Țenche Mircea

În vremuri prea devreme apuse Când nemurirea chiar era Pe sub asteroizi stăteau ascunse Pământul, soarele și ea. Ea era cântec, era dans Era o lacrimă de bucurie Căci fericirea în avans Au

Gandurile par acum Doar o naluca fara pat Doar o sabie de parada Sa iei cu tine doar teaca Dar sa fii mereu in garda Sa cuprinzi in privirea ta Dorinta mea de a fi pustiu Si sa uiti apoi in

Azi în vale vântul fuge, Însă eu nu-l pot ajunge Gheața sună peste deal, Eu m-am rătăcit pe val... Pietrele ce îmi vorbesc Te cunosc și nu glumesc Când spun prea chinezesc Că te

Granit, baloanele cu aer cald dispar Focul pare să aducă bruma, Apa vrea să se mărite. Am vorbit ieri despre un nou mod De a te înfuria Vrei ca întreg universul Să devină un trăznet Ce ucide

Te văd și ai parfum de ceață. Ți-aș cumpăra bomboane În fiecare dimineață... Codul meu e albastru Și caută pe cer, Steaua ta va plânge Chiar de va fi ger. Un licurici cam orb Ar vrea ca

Cărămizile nu mai sunt deloc cool, În locul lor respir beton. Pământul cântă Dar toți ascultă Altceva. Zilele de iunie sunt inamici Cu grindină, furtuni Dar și furnici Ce păcat, Doar tu nu

Sunt mai viu ca întotdeauna, De când sunt mai furat de tine În ochii tăi eu am zărit furtuna, Dar stelele vorbeau cu mine. Doar norii pot să îți arate, Calea spre soare și spre lună În

Aici unde te văd Voi ști mereu să cred Nu voi uita să iert Și să duc apă în deșert. Te pierd, te am și te înlătur Ca pe o bombă cu mercur Te obosesc și te trezesc Fără să vreau, tot te

Dar, dacă ai primi un cadou? Nouă nori și șapte ploi Se reped acum spre noi, De ce ai umerii goi? După deal așteaptă un munte Iar copacii au povești. Am un ghem și fire scurte Tu, de ce

Iar ziua de mâine vine Am foc dar îl las în tine Cenușa va fi patul meu Visând că voi fi Prometeu. Castele acunse îți ofer Cu zidurile de aramă Căci tu mă lași doar să sper Cu zâmbetul tău

Când am deschis ochii, El era deja acolo, Asistentele au multe buzunare Mereu goale. Viața prindea contur, Zilele aveau sens, Iar el continua să-i facă pe nebuni Să acționeze regulamentar Și

Fara tine nu mai stiu Decat ca cerul sta in parul tau E cenusie si te absoarbe Ca o celula care doarme Te strivesc sub mii de flori Si te iubesc in alb-negru De vei stii, Ca marea mea E balta

Tu ai rupt bucăți de piatră Ca să desenezi o inimă Ce nu are sfârșit. Tu ai zburat mai sus de nori Cu flăcări și cu vise, Poate că ai greșit. Lumea vrea circ dar și credință O singură

O cutie poate ascunde orice: Pantofi, bijuterii sau amintiri. Marerialul din care e făcută Nu e important, Cutia nu are valoare. Conținutul face toți banii, Restul se poate recicla. Sub

O vara verde fara flori, Un munte cald fara fiori, Se desfasoara din trecut Iar brazii parca ma ascund Intr-un taram fara greseli Pe iarba cosita de ieri Fugeam de lupi Cu colti de jad Vedeam

In ziua dusa spre apus Traiau noua furnici Si-un carabus Iar carabusul le spunea: Sa stiti ca toamna viata-i grea. Cand soarele ma arde dintre nori Priveam in zari, uitam fiori Gaseam doar

Singur caut un loc în brad Și pădurea stă să plângă Locul meu e sub un fag, Locul tău este chiar lângă. Norii mei aduc doar ceață, Ochii tăi aduc oceanul Ești un râu din altă viață Iar eu

Strada doarme udă acum, Poți să-i spui ce vrei să uiți. Trotuarul chiar visează Doi motani, chiar și acum... Ți-amintești de ploaia caldă? Tu zâmbeai fără să știi. Stelele cădeau la fel Iar eu

Lumina e prea grea, A rămas doar o rază Ce face noaptea O zi în amiază. Cunoaștem multe căi Și tot nu ne căim Poți arde în văpăi, Sau merge la un film. Pământul are în el Oasele mele

Când totul se duce fără răspuns Tu crede în tine fără să să ceri, Ai acul la tine dar nu ai împuns Clădește speranțe și uită de ieri. Te mușcă destinul și nu te auzi Pe lista ce merge în

Poate ca ai vrea sa incerci acum Sa te strecori intr-un parfum Sa acunzi in flori de orhidee Sau sa rapesti Calea Lactee. Te cred si fara sa-ti vad chipul Iar gandurile tale nu razbat Pe buze