Pe pagini pline doar cu fețe
Vedem acum mii de povete
Si totul pare doar un bal
Prea insipid si artificial.
Acelasi zambet dus in nori
Acelasi gand pierdut in zori
Te cauta astazi dar nu
Când cheile nu mai au rost
Tu uiți cum trece timpul.
Ușile vor spune totul
Dar nimeni nu le va strânge îndeajuns...
Am ajuns în locul în care
Voi îngropa un e-mail nerostit.
Stătea pe buzele
Amiaza pare prea departe,
Inimile nu știu să danseze,
Eu...te vreau.
Zilele nu au rost,
Crezi că toți porumbeii sunt gri?
Nu încerca să mă întrebi.
Lumina arde, lumina fuge,
Întunericul te
Pe scaun stau săbii
Și norii împușcă vrăbii
De azi,
Va fi ieri
Te rog să îmi ceri
Ce îmi dai
Și puful meselor de mai
Te aștept și ești în mine
Farfuria mea e o viață
Cu lingura aduc
Lumina stă în cerul negru
Aseară am știut!
Voi sparge nuci, dar fără clasă
Nu știi, căci te-a durut...
Alerg acum pe ape moi,
Sperând să dau de gheață.
Cândva priveam nuferii goi
Dar tu,
Demult, cand visele erau inchise
Si ceata era un covor de rai
Rapeam surasuri din serai
Cu pleoapele intredeschise.
Si primavara e un moft
Si ochii mei nu te mai vad
Erai un arbore
Nebunii nu mai au astăzi culoare,
Gândurile lor sunt peste tot.
Am găsit cândva calea către soare,
Dar am pierdut-o,
Iluziile iau foc...
Destinul e un șarpe cu venin,
Așteaptă clipa
Sunt separat de o poveste
Ce m-a cuprins de când mă știu,
Trecând prin garduri fără veste
În țara marelui "Nu știu".
Nu știu rețete
Știu ingrediente,
Nu știu sonete
Știu doar
Dac-ai veni și tu în parc
Ar fi în viață mult mai simplu
I-aș da lui Cupidon un arc
Și-o floare să oprească timpul...
De ce să vii? Nici eu nu știu.
Poate pentru o cauză ce dispare,
Aș vrea să
Vorbește cu mine
Căci frunzele mor
Te înțeapă albine
Dar mierea e a ta!
Vroiam să să cunosc
Un om fără stele,
Dar nu are rost
Să caut poarta!
Demult doar visam
Să nu mai am vise
Și
Uite azi de lume am uitat,
Am fost sclav am fost și împărat
Toate visele din mine în zăpadă s-au topit,
Vreau să fug acum în lume și să uit de asfințit!
Nu te mai cunosc de două seri,
Glasul
O minge, cărți și un televizor,
Profesori, urme, semafor
Tu?
Enigma de la ora 5,
Când mergi la coafor,
Eu caut de zor opinci.
Tu cânți despre Romeo, Julieta,
Eu sper că ți-ai uitat din nou
Nopțile sunt sigur mai colorate,
Plapuma parcă are universul ei.
Am văzut paradisul din spate
Și totuși, nu știam ce vrei...
Adânc mă scufund în zăpadă
Să cred că te vreau peste un an
Dar
Via a murit în toamna asta,
Nu a mai vrut să aștepte primăvara
Pentru a plânge...
Versurile nebune
Sunt demodate,
Pline de praf
Lipsit de lavete.
Străzile râd între ele
De toți
Aș vrea să te întreb de oare,
Ai vrea să-mi fii al doilea soare
Să luminezi ce nu poți vedea,
Să mături praful de pe-o stea...
Dar uite, norii sunt cu noi
Când caut patul în trifoi,
Cu glas
Visele se nasc și mor,
Proiectez acoperișuri pentru suflete,
Tu știi drumul...
Copacii verzi privesc spre soare,
Destinele se vând la colț.
Am la borcan aer de mare,
Inimile preferă
Urzici,eșarfe, lampioane,
Iepuri fosforescenti aleargă,
Planete verzi, 5 camioane,
Mai lasă, poate o să meargă.
Ninsoarea gri te-a transformat
Într-o pădure fără brazi
Blestem ciuperci,tărâm
Uneori căutăm un bob,
Însă gândul este rob
Căci ochii ne îndeamnă
Să uităm fără teamă.
Multe pocale se deschid
Iar gura mea nu are vid,
Pășim mult prea candid
Dar sufletul este livid.
Da,
Inimile cântă-n cor,
Ciorile din parc adorm,
Nu uita! Totul era al tău...
Cu bănci murdare și pahare
Am alergat în lumea surdă,
Florile mov erau pe gratis
Dar nu stă nimeni să le audă.
Gheața
Zile de toamnă mult prea reci
Îmi spun că tu ești prea departe,
Plantez speranțe în ghiveci
Tu ai rămas un semn de carte.
O pușcă de argint am cumpărat
Să împușc cu mâna mea o inimă
Mergand prin nori
Te pierd in zori
Dar te castig ca pe o regina
Sunt un nebun, dar si un urs
Ce vede ingeri in vitrina.
E mult prea alb
Si zbori asa
In visul meu fara pereche
As vrea sa iti
In mana mea as vrea sa fii
Doar o carte fara copii
Doar un vis fara raspuns
Un mister de nepatruns
Se ascunde lin sub parul tau
Si as vrea sa ti fur o noapte
Fara stele,
Doar cu soapte
Vei
De la minus la plus infinit
Toate stelele au același nume,
Praful stă pe loc,
Inima bate...
De la minus la plus infinit,
Tu folosești același ruj,
Motoarele termice sunt
Pe moarte.
De la
De mult prea multe zile
Visez că iau pastile
Și caii din pereți
Au devenit maro!
O lume de zăpadă
Am cucerit odată,
Mi-e silă de lopată!
Și știu doar nota Do!
În Cosmos putrezește
O