Țenche Mircea

Pe pagini pline doar cu fețe Vedem acum mii de povete Si totul pare doar un bal Prea insipid si artificial. Acelasi zambet dus in nori Acelasi gand pierdut in zori Te cauta astazi dar nu

Când cheile nu mai au rost Tu uiți cum trece timpul. Ușile vor spune totul Dar nimeni nu le va strânge îndeajuns... Am ajuns în locul în care Voi îngropa un e-mail nerostit. Stătea pe buzele

Amiaza pare prea departe, Inimile nu știu să danseze, Eu...te vreau. Zilele nu au rost, Crezi că toți porumbeii sunt gri? Nu încerca să mă întrebi. Lumina arde, lumina fuge, Întunericul te

Pe scaun stau săbii Și norii împușcă vrăbii De azi, Va fi ieri Te rog să îmi ceri Ce îmi dai Și puful meselor de mai Te aștept și ești în mine Farfuria mea e o viață Cu lingura aduc

Lumina stă în cerul negru Aseară am știut! Voi sparge nuci, dar fără clasă Nu știi, căci te-a durut... Alerg acum pe ape moi, Sperând să dau de gheață. Cândva priveam nuferii goi Dar tu,

Demult, cand visele erau inchise Si ceata era un covor de rai Rapeam surasuri din serai Cu pleoapele intredeschise. Si primavara e un moft Si ochii mei nu te mai vad Erai un arbore

Nebunii nu mai au astăzi culoare, Gândurile lor sunt peste tot. Am găsit cândva calea către soare, Dar am pierdut-o, Iluziile iau foc... Destinul e un șarpe cu venin, Așteaptă clipa

Sunt separat de o poveste Ce m-a cuprins de când mă știu, Trecând prin garduri fără veste În țara marelui "Nu știu". Nu știu rețete Știu ingrediente, Nu știu sonete Știu doar

Dac-ai veni și tu în parc Ar fi în viață mult mai simplu I-aș da lui Cupidon un arc Și-o floare să oprească timpul... De ce să vii? Nici eu nu știu. Poate pentru o cauză ce dispare, Aș vrea să

Vorbește cu mine Căci frunzele mor Te înțeapă albine Dar mierea e a ta! Vroiam să să cunosc Un om fără stele, Dar nu are rost Să caut poarta! Demult doar visam Să nu mai am vise Și

Uite azi de lume am uitat, Am fost sclav am fost și împărat Toate visele din mine în zăpadă s-au topit, Vreau să fug acum în lume și să uit de asfințit! Nu te mai cunosc de două seri, Glasul

O minge, cărți și un televizor, Profesori, urme, semafor Tu? Enigma de la ora 5, Când mergi la coafor, Eu caut de zor opinci. Tu cânți despre Romeo, Julieta, Eu sper că ți-ai uitat din nou

Nopțile sunt sigur mai colorate, Plapuma parcă are universul ei. Am văzut paradisul din spate Și totuși, nu știam ce vrei... Adânc mă scufund în zăpadă Să cred că te vreau peste un an Dar

Via a murit în toamna asta, Nu a mai vrut să aștepte primăvara Pentru a plânge... Versurile nebune Sunt demodate, Pline de praf Lipsit de lavete. Străzile râd între ele De toți

Aș vrea să te întreb de oare, Ai vrea să-mi fii al doilea soare Să luminezi ce nu poți vedea, Să mături praful de pe-o stea... Dar uite, norii sunt cu noi Când caut patul în trifoi, Cu glas

Visele se nasc și mor, Proiectez acoperișuri pentru suflete, Tu știi drumul... Copacii verzi privesc spre soare, Destinele se vând la colț. Am la borcan aer de mare, Inimile preferă

Uneori căutăm un bob, Însă gândul este rob Căci ochii ne îndeamnă Să uităm fără teamă. Multe pocale se deschid Iar gura mea nu are vid, Pășim mult prea candid Dar sufletul este livid. Da,

Inimile cântă-n cor, Ciorile din parc adorm, Nu uita! Totul era al tău... Cu bănci murdare și pahare Am alergat în lumea surdă, Florile mov erau pe gratis Dar nu stă nimeni să le audă. Gheața

Mergand prin nori Te pierd in zori Dar te castig ca pe o regina Sunt un nebun, dar si un urs Ce vede ingeri in vitrina. E mult prea alb Si zbori asa In visul meu fara pereche As vrea sa iti

In mana mea as vrea sa fii Doar o carte fara copii Doar un vis fara raspuns Un mister de nepatruns Se ascunde lin sub parul tau Si as vrea sa ti fur o noapte Fara stele, Doar cu soapte Vei

De la minus la plus infinit Toate stelele au același nume, Praful stă pe loc, Inima bate... De la minus la plus infinit, Tu folosești același ruj, Motoarele termice sunt Pe moarte. De la

De mult prea multe zile Visez că iau pastile Și caii din pereți Au devenit maro! O lume de zăpadă Am cucerit odată, Mi-e silă de lopată! Și știu doar nota Do! În Cosmos putrezește O