Poezie

Numarul doi

1 min lectură·22 iunie 2018

Mediu

Amiaza pare prea departe,

Inimile nu știu să danseze,

Eu...te vreau.

Zilele nu au rost,

Crezi că toți porumbeii sunt gri?

Nu încerca să mă întrebi.

Lumina arde, lumina fuge,

Întunericul te poate păcăli,

De ce coarnele nu au mai multe culori?

Noi credem tot,

Noi suntem universul,

Noi... ne-am învechit.

Vino aici, eu am secretul

Ți-l dau acum,

Dacă mă crezi:

Fiecare zi e încă o luptă,

Fiecare zbor e drumul spre rai,

De ce vecinii?

Am dărâmat drumul spre saltelele moi,

Tu fugi prea tare de numărul doi.

Ai multe piedici și obiceiuri,

Așa trăiești, așa îți place.

Lumina vine, lumina moare,

Poate și tu vei afla cândva,

Că țipetele vin cînd crezi

Și visele le simți,

Dovezi, nu am și nici nu predic,

Doar vreau să uit...

Trandafirii nedăruiți au murit,

Spinii spun că tu

Ai cele mai frumoase frunze!

001.227

Țenche Mircea. “Numarul doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14127516/numarul-doi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.