teea mirescu

Carmen Visalon:
multumesc de trecere. ma pui pe ganduri...daca ar fi sa aleg dorurile pe care sa le am oare ce as alege?!

Chereches Maria
bine te-am gasit prin aceste frecvente ale poezioarei mele. Nu ma mai simt singura.

Adrian,
pune paharul de vodca jos pentru o clipa si lasa-ma sa-ti povestesc lumea intr-o mie si una de versuri...eu vreau sa le opresc dar ele nu vor...

Dana Musat
Ma bucura sincer aprecierea ta, imi da sperante

Petru C Cretu
Petru,
de cine sunt scrise versurile pe care le-ai postat?

sorin
iata-ma intr-o zi cumplita in care habar n-am prin ce zona a universului ma aflu si in care credeam ca nimic nu mi-ar putea misca nici macar un muschi mic pe chip, iata-ma deci zambind in fata poeziei tale. M-a cucerit simplitatea bruta a acestei pelicule si nu m-am putut abtine sa nu iti marturisesc asta. Si nu pot decat sa iti admir dezinvoltura cu care scrii, curajul si, in acelasi timp nepasarea cu care explorezi poezia.

Ela, interesanta aceasta poezie in proza! Mie mi se pare mai greu sa scrii asa ceva decat poezie clasica
Cat despre rugamintea ta, cu mare placere,lasa-mi te rog o adresa la \"caietul_cu_insomnii@yahoo.com\"

tu poate nici nu stii cat de frumoase sunt aceste versuri ale tale! tin, de aceea, neaparat sa iti spun! O constructie aproape perfecta catre un sfarsit imprevizibil si puternic.
Ma gandesc doar ca poate ar trebui zis \"Am zis Doamne...\" ca sa fie acordul corect, dar eu ce stiu despre gramatica...?!
Tulburator acest final care probabil o sa-mi ramana multa vreme in minte, o atat de expresiva viziune a pierderii, a golului ramas, a nimicului din urma...!
felicitari, maria!

maria, ghemuita gata sa fug gata sa sar sunt si eu de o viata. am invatat intre timp ca aceasta pozitie are avantajele ei : unul e ca nu ma observa nimeni in felul asta, al doilea ca mintea imi e mai aproape de propria
inima, apoi ar mai fi avantajul acela al contactului cu realitatea inconjuratoare cu o suprafata a fiintei mele foarte redusa...
ce sa mai lungesc vorba, sa fiu sincera cred ca asta este pozitia in care viata mea are de gand sa decurga si de aceea mi-am propus sa imi placa la nebunie.

multumesc tuturor, din toata inima. celor interesati imi va face o deosebita placere sa le ofer volumul.
scrisul inseamna de fapt o singura bucurie: bucuria daruirii.

teea mirescu

badie, nu prea-mi pare poezie...
dar eu ce stie?
ziceam, asa, o mare nerozie...

te votez pentru primele 4 versuri. \"un alt motiv pentru care prefer străzi lăturalnice\" superb vers in context!

ninge mult, nu, Ilorian? ninge peste visurile astea insingurate...Bine ca exista poezia, venim aici sa ne completam, sa ne vindecam, sa ne gasim pe noi insine
mai puternici si mai fragili in acelasi timp...

surioara, am recitit acest text al tau si am m-am binedispus tare de tot! e o avalansa de umor bun aici.
atata da socialul? doar 50 de kilowati? putintei, dar buni!
:)

as pune \"parul\" in loc de \"pletele\" deoarece sub batiK parul este desigur strans.
as taia \"plangandu-si vertebrele smulse\"- e prea suprarealista pentru restul contextului
nu pot decat sa ma mir cat de bine poti sa scrii si cat de prolific esti, o poezie (buna!) pe zi!
Si iti spun ca ma bucur ca scrii fiindca mie imi procura o imensa placere fiecare text de Albu Vladimir.

vad doar conotatii negative aici si la \"nevoia de a fi apreciat\" si la \"a ne spune\" etc etc. Te-ai protejat cu fraze de genul:
\"Desigur, există și explicații cu care ne punem egoul sau conștiința la adăpost\"
deci cine te contrazice cade automat in categoria celor cu egoul umflat si in faza de \"respingere a adevarului\".
Eu te contrazic.
Nu cred ca poti generaliza si sa numesti \"o manie\" scrierea de poezie ca fenomen. Sunt multi plebei, evident, in orice domeniu, multi aventurieri, experimentatori ocazionali exchibitionisti etc etc...Dar scrierea de poezie ca fenomen in sine, nu este esentialmente o arma de integrare a individului in societate. E o forma de comunicare si interactionare. Ca si limbajul. ca si alte arte. Arta nu s-a nascut din nevoia locuitorului cavernei de a impresiona societatea. Nevoia de exprimare -care se vede din inventarea limbajului vorbit si apoi scris- a precedat aparitia oricaror alte tribulatii in dezvoltarea pshihica a omului. In lumea animala exista forme de limbaj si comunicare la toate nivelele de dezvoltare pe scara evolutiva, de la delfini, pasari, pana la cimpanzei...

Este un eseu scris mediocru dupa parerea mea,lipsindu-i o perspectiva clara din care este privita aceasta idee. E un eseu el insusi exchibitionist si cautand atentie, scris parca pentru exact motivele enumerate de tine aici vis-a-vis de motivele exprimarii in poezii...
Nu vreau sa jignesc, imi spun sincer parerea si imi cer apriori scuzele de rigoare daca parerea mea nu suna apreciativ. Sper insa ca aceasta parere sa aiba un efect pozitiv, de aceea o scriu, nu ca sa starnesc vreo gratuita controversa
cu prietenie,
marina

exista un film (destul de comercial) cu numele asta \"serendipity\". sa inteleg ca l-ai vazut?
in afara de titlu poezia mi s-a parut interesanta. putin finalul mi se pare cam neclar...

vezi tu, este foarte mult sentiment aici insa este ca sa ma exprim asa fara tinta. Lipsesc substratul, motivul, ca si alte elemente artistice care sa sustina prezentarea unei stari de tulburare si coplesire in fata imensitatii...

Incredibile versuri...O alunecare, un amestec ciudat de nuante si arome.
Aici m-ai sedus:
\"disprețuiesc libretul anost și loja
în care te-ai lăsat sărutată pe jumătatea
otrăvită dintre tibie și nevoia magnetică
de ați schimba polii după fiecare atingere\"

(cred ca trebuie sa pui cratima la \"a-ti\")

Dusan, nu vreau decat sa-ti multumesc pentru ce scrii. Am citit mai multe articole de-ale tale pe unde am dat de ele.
M-ai putea considera un fan, asta daca nu mi-ar repugna mie termenul asa de tare...In fine, sa n-o mai lungesc, mai ales acest articol este ceva deosebit.

draga Johnny Opera, pe mine versurile tale m-au impresionat. Nu-ti citesc comentariul raspuns de mai sus fiindca mi-e teama ca va contine explicatii asupra textului si tare nu vreau nici macar o explicatie. E un poem in care plonjezi si te lasi purtat de curent.

am citit poezia ta, iata, multumesc pentru recomandarea on line (se blocase chat-ul, imi pare rau ca nu te-am putut vedea).
In poezia ta imi place titlul, o alaturare interesanta si expresiva. In rest, imi pare rau ca nu pot sa spun mai multe de bine.

acest batran al tau pe o banca, m-a facut azi sa ma intreb eu incotro am plecat si incotro ma indrept...

este povestea unui suflet si asta nu poate fi decit tulburator, oricum e revelat, intr-o scrisoare, intr-o privire ori intr-o atingere intamplatoare de mana