Poezie
Vis de iarna
1 min lectură·
Mediu
Când ninge și-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliți clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi ești pereche,
Și-n munte ard vechi focuri și plâng în ochii tăi.
Din mii ;i mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Și nu te țese vremea prin nevăzute fire?!
Te-aș rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ș am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aș trezi cu tine, să-ți dau al vieții nume.
046.231
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ilorian paunoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
ilorian paunoiu. “Vis de iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ilorian-paunoiu/poezie/157136/vis-de-iarnaComentarii (4)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
mai puternici si mai fragili in acelasi timp...