Poezii

Ecou Pe lângă mine cad particule de liniște cum cade bruma pe vițele de vie. Pe lângă mine cad firele de ploaie cum cade roua în pletele bălaie. Lângă mine cad

IPilorian paunoiu

0

0

Ars poetica Hai, trezește-te, e ziuă Hai, alegeți tu din verb Tot ce stă în înțelesuri Și aleargă ca un cerb. Cu arcadele din sensuri Și cariatide mov Picură culori-emoții Unei fete în

IPilorian paunoiu

0

1

Cu vinul iubirii mă-mbăt și te caut Tu ești dulcea mea orhidee fragilă În seri rămuroase cu câte un flaut Din ochii tăi negri sub boare subtilă! Tu-mi suni puritatea și ești Inocența Și-mi

IPilorian paunoiu

0

0

Banchetul reginelor Regină și damă, Regină silfidă, Regină aleasă, Regină perfidă. Regină de rouă, Regină de pică Să vă dea vouă Un Lear, spaimă, frică?! Regină și rege Și tură de

IPilorian paunoiu

0

0

A nins frumoaso și te-am răsărit din undele-ntâmplării vaporoase sclipirea mea e dulce-n asfințit te-mbratisez uimit in ore răcoroase. Colind zăpezii și mă joc cu zâne colind sprâncene și mă

IPilorian paunoiu

0

1

Ar putea să vină muntele la mine Și deșertul și pădurile și râul, As putea să vin si eu la tine Și să rup din zare țarcul, frâul Ar putea sa vina sfinxul nemișcat, Cu nedescifrate

IPilorian paunoiu

0

0

Când ninge și-nserarea e ca o nuntă veche, Când se aude-n uliți clinchet de zurgălăi, Mă simt atât de singur că tu nu-mi ești pereche, Și-n munte ard vechi focuri și plâng în ochii

IPilorian paunoiu

0

4

Iubito, moare anul Și colindătorii-ți cântă-n așteptare! Dacă vrei la noapte Noi vom da cu banul: De belșug, de zodii și de împăcare. Să le dai binețe, să fii ca o zână Ce împarte daruri

IPilorian paunoiu

0

0

Trec lunile mamă și tare mi-e dor De zâmbetul tău adumbrit și sfios Când mă simțeam al luminii fior Prin tine eram cu mult mai frumos Eu nu știu din stele pe cine trimiți Dar vreau

IPilorian paunoiu

0

4

Te-aștept să vii, frumoaso, în decembre, Când zilele sunt scurte și ninsoarea Ne țese o maramă peste frunte, Cum țărmul dantelează magic marea Și fulgii cad în visul argintiu Ș aburii îți

IPilorian paunoiu

0

0

Pelerinul pe cale, e-hei!... Să mă-mpace cu \"azi\" și cu tine, Corăbii mânate de-ahei Plutesc, se preumblă prin mine. Ora își mână secundele, Roza de vânturi le scutură Înspre

IPilorian paunoiu

0

0

Plutire, zbor și lung privire Tăind zig-zag-uri în aisberg, Mă urc pe-o singură-amintire, Pe creanga ramurii de cerb. Tu ți-ai sunat, în dorul meu, Brățările sclipind oftaturi Și-ai

IPilorian paunoiu

0

0

În ziua in care te-așteaptă Atâția nouri călători Ai mai urcat o altă treaptă Și te-au curtat alte culori. Ai vrut s-atingi alte zenituri Și te-a-nțeles steaua Canopus Și-ai spiralat dulci

IPilorian paunoiu

0

0

Mi se pare că tu ești iubita lui „nu”. mi se pare că ea e mireasa lui „Da” mi se pare că noi frunzărim stele-ploi mi se pare că ele au priviri de lalele. mi se pare că-n

IPilorian paunoiu

0

0

Aceste crengi eu galben rod Trăiesc aceeași zi de-amiază; Se-aude-n biblicul efod O existență mult mai trează. Vin funingeii și sărută Parul zeiței auriu. Acea secundă neștiută Mi-alege

IPilorian paunoiu

0

0

Privind o rază prin miere ți se revelează un alfabet de măști. Privind un cerc din absolut ți se revelează sfera. Privind razele măștile absolutul și sfera te văd pe tine mireasă a

IPilorian paunoiu

0

0

De-ai vrea să știi ce doruri mă cuprind Nu poți să vii decât în înserare Când se aude cerb boncăluind Și păsări se rotesc în gria-mi zare Cuvânt-mirare, lacrimă și nor Cu tine bolta mea-i de

IPilorian paunoiu

0

0

tu treceai în risipire cer desprins din vechi tipare ca să cauți asfințire transparentelor hotare și îmi sărutai prin geam ochi și gură frunte plete întrebând de ce mai am stele-n gândul

IPilorian paunoiu

0

4

Viețuirea într-un sunet este egală cu credința și putința de a viețui într-un sunet. Viețuirea se poate prelungi în funcție de credința nestrămutată în acea viețuire. Acolo te hrănești cu

IPilorian paunoiu

0

0

în parul tău cad florile-n extaz și voalurile-n zbatere nasc spume roșeața invadează-al tău obraz și cerul este cotropit de lune pe care-aș fi voit sa le zdrobești pe umerii mei goi plini

IPilorian paunoiu

0

1

mi-a zburat o buburuză pe deget ca și cum mi-ar aduce o veste că-mi vine perechea din lume că nu-i totul doar o poveste porumbel cu o ramură-n cioc de sub ape apare pământul o altă viață

IPilorian paunoiu

0

0

Frunze de un verde translucid soarele topește țigla de pe acoperișuri. care se scurge pe ceasurile zilei așa că timpul se face roșu. spațiul invadat de frunze se face

IPilorian paunoiu

0

1

De mustul cuvintelor te imbeți prea usor priveste-ma numai eu sunt ascensor pentru dor

IPilorian paunoiu

0

0

Poate că secunda aceasta îmi e dată numai de probă. poate că fără de mine mâinile mele pipăie obiectele autorevelându-se acești doi ochi ai mei aceste două urechi ale mele privesc aud

IPilorian paunoiu

0

0