taia preda guiggiani

Bun, Răzvan! Ți-am promis că te voi căuta și am făcut-o!

Tu jonglezi cu cuvinte, scrii cumplit de înverșunat și îmbârligat,faci o echilibristică primejdioasă, te joci cu solitudinea in care ai putea plonja ireversibil!!
N-aș vrea ca nevroze intime să-ți întunece rațiunea și așa exacerbată până dincolo de limită.

Credeam..., dar nu are importanță ce pot crede eu; sunt una care nu împrăștie judecăți de valoare ca pe o colivă sățioasă la pomana mortului!
Ți-aș dori să privești în fundul prăpastiei pe marginea căreia te-ai postat ca unic moralist. Nu irosi cuvintele, căci ele sunt Facerea Lumii și nu te iartă!

Ai grijă, fiecare vorbă te reprezintă!...

NUMELE MEU ESTE ZERO, DECI NU MA NUMÃRA! VOI CONTINUA A TE CITI, FÃRA COMENTARII! SUNT CURIOASÃ, NU BÃGÃREȚÃ, DAR, MAI CU SEAMÃ, NEVALOROASÃ.

Fie-ți lacrimile de bucurie!
Ți-ai declarat deja fericirea, nu te plânge, plângi cât poți, de bucurie, nu pe simbrie! Suferința e gratis, doar bucuriile se plătesc... În materie de plâns, mulți suntem de-a dreptul experți!

Să plânngem precum copiii, că e de bine; cine ne-ar auzi, ne-ar putea iubi și crede! Îți stă bine fericirea, lasă babelor bocitul!

Scrie "mult și bine" așa cum o faci, adică fiind tu insăți, chiar și dacă, unoeri mai și plângi, numai de ciudă să nu plângi, căci te-ai îndepărta de tine!

Să nu mă iei drept moralistă, nu sunt, dar mă iau cvintele pe dinainte... Așa cum bine știi, ele sunt stăpânele noastre și lor ne supunem, râzând și plângând! Fii autentică!..

Numai bine!

Bună, Răzvan!
Răspund cu întâziere din motive "optice"
Ți-am scris azi căteva cuvinte la "fermenți".

În orice caz, țin să-ți spun că nu îmi permit să fac comenatrii la stil, fiecare este ceea ce este, iar canoanele unor tehnici îngrădesc libertatea și spontaneitatea. Eu citesc conținutul, care aș zice că nu trebuie să lezeze, ci să construiască. Poezia trebuie ne răpească, să intre pe ușa sufletului și acolo să și rămână, nu să iasă pe ferestră, ca un hoț...

Altfel stau lucrurile cu pamfleul sau satira...

cu simpatie,
taia, alias "zero"

Am descoperit cum să mă activez a scrie un comentariu fără a mă holba la litere, pentru a consta, în final, a fi greșit. Off topic spuneam a avea o catarcată “importantă".
Scriu aici “la mine” și doresc să îți spun că apreciez mult ceea ce scrii și felul în care o faci; faptul de a te folosi de simboluri și metafore stimulează gândirea, lucru care constitue în același timp un ferment de autocunoaștere, nu numai pentru cel ce scrie, ci și pentru cititor, căci, vrând, nevrând creezi o “opera aperta”, rămânând în parametrii normalității, chiar dacă nu și a limbajului comun.
Codexul existenței contemplă haosul ca și “normalitate” matematic controlabilă.
Mergând cu spatele, numai stane de sare să nu devenim!

Și despre textul ăsta gândesc numai bine; adesea se simte mai pregnat stânjeneala pentru a fi dăunat unei gâze, rătăcita pe un teritoriu prohibit, speriată și ea tot atâta ca și cel ce o fugărește...

Îmi place mult genul ăsta, mai cu seamă când este abordat cu atâta măiestrie!
Un film bine regizat și interpretat! O altă felie savuroasă din portocala vieții!

Rămân încântată!

Ce cred eu despre acest text?
Mă transportă ca într-o frescă vie, în viața adevarată. O pânză generoasă de imagini, sugestii și cuvinte, pe un șevalet dotat!

Cunosc perfect senzația încercată la moartea neașteptată a unei persoane odinioară dragi sau importante, chiar dacă nu neapărat intimă!
Este o frustrație în plus celei de a fi fost ignorat sau doar puțin mai mult decât indiferent in timpul vieții celui dispărut.
Situațiile nu sunt aceleași, pentru fiecare dintre noi intervine istoria personală; pierderea rămâne dezolantă, iar sentimentul de a fi rămas cu o datorie de gratitudine este foarte pronunțat.
Cred cu adevărat că cei plecați dintre noi ne cunosc păsul, așadar, ne consolăm
cu lucrarea gratuită a invizibilului!

Găsesc că posibilitatea de a putea "comenta", în mod amical, de a condivide gânduri și trăiri, așa cum se poate face pe "Agonia", este o metodă foarte eficace de a putea participa la creație și a împărtăși experiențe, altminteri ascunse, exact ca într-un compartiment de tren, unde necunoscuții își fac confidețne spontan, permițându-le să atingă la umanitatea de multe ori ascunsă din teama de ridicol.
Păcat este atunci când cei ce comentează se năpustesc cu considerații inadecavte, uneori chiar de ostile, fără a se gândi nici macar o clipă că ar putea răni...
E drept că este și o metodă rapidă, inechivocabilă de a ne dumiri de la ce catedră ar veni o astfel de atitudine.

Voi continua a vă citi!
Grand merci! ( Rima e spontană, de aceea o și mențin!!!)

Te-am descoperit astăzi! Nu-i de mirare, sunt dintr-o generație știutoare în direct despre Laika și altele asemenea.

Poezia asta este duioasă, parcă ai fi ajuns la concluzia că toate acele expresii cu care aruncai mai deunăzi, nu-și mai au locul, ești mare în toate sensurile...

Îți doresc din suflet mult succes! Vei vedea că am dreptate: toate la timpul lor, dar am impresia ca știi deja. Mulți încearcă un Villon, un alt Tudor Gheorghe, tu cunoaște-te bine, că șansele sunt cu tine.

Am citit ce-am citit, curioasă, cu multă plăcere, plăcrea de a-ți fi, cumva, pe margini, contemporană, de a mai avea hatârul și bucuria de a întelege...

Curiozitatea m-a adus pe teritoriul tău; am citi cu placere tot, incluse comentariile.
Pe unde primești sfaturi reltive la stil, nu mă aliniez; fiecare este el însuși, iar vremea alexandrinilor este apusă; virtuozitatea, frumusețea creațiilor contemporane consta tocmai in libertatea de a se exprima spontan, in scormonirea până în viscerele intimului. Suntem ceea ce scriem, nu poate fi altminteri, deci...

Îmi place cum scrii: când sintetic, concret, când detaliat metaforic, dar mereu foarte sugestiv, fără false pudori, sau artificii.

E minunat când tinerețea, cu energiile ei, poate da sfaturi utile unei trăiri conforme cu intențiile Creatorului...

Te citesc cu plăcere, ești, ca toți cei ce se străduiesc, dovada bunelor intenții, speranța, numai că drumul către acel "banal" este cam lung, cunoașterea de sine cere timp; cand ne ajunge, este ca un fulger cazut din cer senin...

îți doresc mult succes!

taia

Delicioasă contrafacere a limbajului, în sufragiul ironiei.

Molière e unul dintre preferatii mei, unde mai pui că, demult, a fost ancora mea de salvare, o poveste cu pietre de încercare...

Mai citesc...

Eclipsa parțială există, dar fericire cunatificată, mai cu seamâ parțială nu prea am auzit...
In orice caz, mai bine să metaforizăm, sperând, mai bine să exorcizăm, iubindu-ne așa cum suntem, fără osebire sau deosebiri.

"Zâmbetele false" să-i doară pe cei ce le afișează!

Ador analogiile și promptutudinea cu care, prin ele, iese la iveală simțirea.

Un salut de "după eclipsă".

"dragostea și tandrețea la bătrânețe" sunt suma trăirii vărstelor..

De vreme ce este personal, mi-este greu a participa, dar mi-o permite licența de mamă...
Cui altcuiva să scriem o scrisoare?
Scrisoarea este scrisă "cu sufletul", dar și cu harul primit tot de la destinatar!!

Urez răspuns grabnic și să fie numai de bine!

În orice caz, superstițile, surogatele nedistilate al știutului ne manțin pe linia de plutire, uneori cu frica-n sân... Ele sunt Bau-Baul sădit in noi, menit prudenței și speranței! În timp ce a doua este o lunga păcăleală, cea dintâi ne întregește...

Niciodata nu este "târziu", iar scrierea este curată, coerentă.

Un minunat poem dedicat unor energii pălite în floare.

Știm cu toții legea: "nimic nu se pierde, totul se transformă", uneori în amintiri...

Se întâmplă că.., dar nimeni, inafară de tine, nu trebuie să raspundă la întrebare, nici chiar cel căruia îi este adresată; dezlegarea enigmelor va veni de la sine...

Experiența recitată atât de duios, fie și numai ca pe o presimțire, este deja un diamant neșlefuit din tezaurul de comori pe care viața ni le ofera pentru autocunoatșere și imblânzire, după ce, mai întâi, inevitabil, vom fi rămas perplecși!


Am citit cu plăcere!

Incântată de a fi citi!

Nu condivid criticile, mai cu seamă pentru simplul fapt ca narațiunea poetică se scurge exact ca o conversație intre prieteni cu tot cu repetiții!

Când aflăm ca nu tot ce zboară se mănâncă, continuăm a ne minuna și tocmai asta este puterea ursului: a fi el însuși!

Mă bucur si te felicit pentru stele, sper să însemne cu adevarat ceva! În orice caz, rămân medalii virtuale pe merit.

Imagini crude, veridice pe pelicula unei retine care ar putea deveni cinism; să nu-l contamineze pe gânditor, să-l îmblânzească pe poet, sâ-l îmbuneze pe Om!

Totul se sparge, se deteriorează, se preschimbă, e logic, "idei...nu mai pier..", deseori ești confuz, e legea naturii...
Totul e bine și frumos, mai puțin cacofonia din final..
Regret, nu îmi stă în caracter a critica, dar parcă nu prea sună bine...