Poezie
în furca pieptului
2 min lectură·
Mediu
pe vârful de deal e o carieră de piatră de râu
în preajma ei are fratele meu o grădină
la patruzeci și cinci de metri apa-n fântână
e lacrimă și rece ca gheața
de parcă ar plânge-n adâncuri vecia
solu-i subțire lutos după ploaie se ține de sapă
copacii prea lesne sunt smulși de furtună
doar vița de vie adună vlagă din piatră
în strugurii grei mustoși cu suflet rozalb
pentru-o viitoare beție nebună
valea e-o râpă prelungă dincolo alt deal rotunjit
ca o bucă a unui gigant adormit zic fratelui meu
băă zice el o viață întreagă ți-a stat gândul la buci
ia mergi să aduci o caldare de apă la rece vinul să stea
pân-om alege lătărețele pietre de lipit pe perete la șură
în carieră la mal să ai grijă ușor tare se surpă
face cumva aluzie la cariera mea devenită nălucă
poate că nu dar în piept simt așa o strânsoare la furcă
scot pietre le sortez le adun cu o stranie stare de suflet
coama asta de deal a fost vale scăldată de-un râu
în adânc de vechime gându-mi aleargă fără de frâu
se face de-o seamă cu vremea sunt un copil mă bălăcesc
și râd în apele lui aud cum susură apa pe pietre
le șlefuiește duc una la nas oare miroase a pește
că de ea s-a frecat un alt gând mă-ngrozește
pământu-i un titirez balansat oare ce s-a-ntâmplat
ce l-a bușit de plăcile lui tectonice s-au bătut
cap în cap ochiul minții privește holbat cum se
cutremură devastator infernal întregul pământ
ridicându-și munții ca niște suduri de bazalt
și mâlurile moalele pământ încrețindu-l ridicând
prăbușind văile ...
dacă astea le văd nu-i așa că eu pân-acum doar
aparent am tot murit ca o străfulgerare mi-aduc
aminte că sunt tot atât uscat și apă ca tatăl pământ
și nu-i întâmplător sunt fiul lui și-ar trebui
cât trăiesc să-l mângâi să-l cânt...
independente mâinile adună sortează
gândul zburdă în timpi și visează
dau de un oolit îl ridic altă poznă știu că e
piatră dar eu trezesc dinozaurii...
hei unde-ai plecat hai hai dă-i bataie nu sta
ia și mai trage un gât dau să-i spun așa ca la un frate
ce și cum îmi trece prin cap dă din mâna-a lehamite
ești plecat iremediabil pierdut malu-i surpat...
mda ... oare unde naiba s-arunc din furcă strânsoarea?
022.358
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 393
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “în furca pieptului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14071672/in-furca-pieptuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPsingura grijă de-o am e să redau cât mai
fidel starea de spirit a momentului.
sincere și ușor săritoare cuvintele
vin să m-ajute. de reușim să și impresionăm
uneori tot meritul e al ochiului care citește
trăiește și vede și dincolo de cuvinte.
mă bucură sincer ecoul. vă mulțumesc. Ioan.
fidel starea de spirit a momentului.
sincere și ușor săritoare cuvintele
vin să m-ajute. de reușim să și impresionăm
uneori tot meritul e al ochiului care citește
trăiește și vede și dincolo de cuvinte.
mă bucură sincer ecoul. vă mulțumesc. Ioan.
0
Mă transportă ca într-o frescă vie, în viața adevarată. O pânză generoasă de imagini, sugestii și cuvinte, pe un șevalet dotat!