Poezie
Uitare de sine
Fragmente crude
1 min lectură·
Mediu
*
Pământ la adăpat
Norii înspumează o halbă
De cer.
**
Pământ penetrat,
Biruințele luminii
Ghioceii.
***
Pielea pruncului
Sărutată de mamă,
Iarbă nouă în amurg.
****
Zâmbetul tău arcuit
Peste orizont,
Foaie de cort.
*****
Raze de primăvară
Bănuți în salba țigăncii
De măritat.
******
Tablou de primăvară
Din podeaua ruptă
șoarecii de pluș.
022166
0
Pe unde primești sfaturi reltive la stil, nu mă aliniez; fiecare este el însuși, iar vremea alexandrinilor este apusă; virtuozitatea, frumusețea creațiilor contemporane consta tocmai in libertatea de a se exprima spontan, in scormonirea până în viscerele intimului. Suntem ceea ce scriem, nu poate fi altminteri, deci...
Îmi place cum scrii: când sintetic, concret, când detaliat metaforic, dar mereu foarte sugestiv, fără false pudori, sau artificii.