Ironic ego

necunoașterea drumului un clișeu tălpuit de la începutul lucrurilor timpului al celor ce bântuie acest pământ zădărnicesc zăbrelele sufletelor sparg rotundul în liniile întrerupte ale șoselelor siluetele îngenuncheate ale celor ce cântăresc degustă zgândăresc lutul degetele lor țes ori nu țes trepte pentru îngeri depinde minunat lucru puterea și greutatea cărnii doar ea te dovedește în fața oglinzii în care se izvodește spiritul respirația udă de staniol a nemișcării clipa de concediu fără plată a sângelui întâmplarea rară de a mă vedea empiric uneori mă face să mă întreb dacă toate celelalte lucruri pornesc de la mine vin împotriva mea trec prin mine rămân pleacă și dacă pleacă de ce cu ce nu le-am iubit nu le-am urât îndeajuns nu le-am dat la alăptat nu le-am dat apă aer sare mâncare bună ? hm dar ce este drumul decât un ghem descâlcit ce ne șerpuieste la cântecul din fluier al dresorilor de reptile ori pieselor cu miros de pământ&Jack Daniels ale lui Axl Rose.