Poezie
Umerii goi ai cerului
1 min lectură·
Mediu
````````````````````````
pe umerii cerului pasc
într-un sfârșit
neuronii călătorului suprem
păsări de negură roind
cu inimi de țigară aprinsă
la concurență cu stele sinucigașe
iată-l aplecat peste oglinda
unui gând
carnivoră cufundată
cu înălțimea colțului său
în organica grădină a prăzii
asediul unei întrebări
cu trup de nimfă-
regină
și nerăspunsul ei-
paj de nelumină,
va începe în curând
sub refugiul oferit
de pulpa - zăpadă coaptă,
a lunii.
```````````````````````````
002586
0