Ironic ego
necunoașterea drumului un clișeu tălpuit de la începutul lucrurilor timpului al celor ce bântuie acest pământ zădărnicesc zăbrelele sufletelor sparg rotundul în liniile întrerupte
Relativ nașpa
cel mai nașpa când jur împrejurul totului fracționat în cârca privirii nu reproduce nimic din noi înșine cum o pasăre bătrână cade din arborele cerului fără milă cum soarele își
Piesa de rezistență
ai plecat din punctul A în punctul A eram eu încă aș fi dacă erai vecinul de la B soarele apune răsare nerăpus de amnezie punctul în care renaște amprenta/ prieteni buni
Zilele mele
femei îmbrăcate în ele însele -cât de rar asta- înfigând în asfalt tocuri cui simboluri ale plăcerii de-a călca - zilele mele iată-le stând la coadă la Direcția Muncii la
