Poezie
death in march
2 min lectură·
Mediu
uneori simt că dragostea noastră îngheață ca lumina lunii
pe firele de iarbă cînd încă nu s-a așezat primăvara cînd viața
încă se ascunde în muguri cînd există o libertate mai puternică
decît moartea
dar ce se termină atunci cînd simbolurile își pierd puterea
și totul pare atît de gol atît de lipsit de sens
cînd tot zbuciumul tău este dezamăgire o vînătoare sălbatică
pentru singurătate iar viața asta nu-i decît bîntuirea fără sfîrșit
a amintirilor noastre ce se întîmplă cînd lucrurile fără însemnătate
pier mici îngeri nevăzuți pocnesc în lumina chioară a unui bec
ce se sfîrșește atunci cînd te trezești în întuneric și un gol imens
acoperă bătăile inimii nu mai știi dacă ce curge din tine e urlet
sau sînge nu mai știi dacă aceasta e căderea sau lumea se destramă
și toamna vine de acum primăvara și toamna grea vine de-acum
în fiecare dimineață dragostea se pierde ca un vis ce-alunecă adînc
în tine și nu-l poți urmări pentru că niciodată n-ai căzut
atît de adînc în tine
ce se întîmplă cu tine și cu dragostea ta, Amya, cine îmi poate spune
ce se petrece cu inima cînd mîna ta peste mîna mea e doar un gest
lipsit de însemnătate
ce se întîmplă cu simbolurile cînd înțelesul se descompune ca o pisică
pe marginea drumului ce se întîmplă cu fluturii nopții
cînd toate becurile sunt arse și palmele tale sunt reci?
013.139
0
Se întâmplă că.., dar nimeni, inafară de tine, nu trebuie să raspundă la întrebare, nici chiar cel căruia îi este adresată; dezlegarea enigmelor va veni de la sine...
Experiența recitată atât de duios, fie și numai ca pe o presimțire, este deja un diamant neșlefuit din tezaurul de comori pe care viața ni le ofera pentru autocunoatșere și imblânzire, după ce, mai întâi, inevitabil, vom fi rămas perplecși!
Am citit cu plăcere!