Szasz Teodora

Ai venit la mine ieri întruchipat în Soare ...veneai din templul lui Apollon, nerușinare! Mi-ai ars cu coada ta pielea și fruntea Mâncând apoi din tine și din ea. Închide-mă iar în tine,

Iubite, îmbracă-te în alb, mânjeşte-te cu var, croieşte-ți aripi şi vino! Pune-ți pe cap această tocă de fetru, eu chem muzicienii; i-am plătit scump, cum îți

Priveşte-mă dansând pe Santa Lucia Priveşte... Ca o amazoană mă-nfăşor în abur De trandafir curat şi-adorm, Iubite, adorm calendare de demult. Te rog,

Feriți-vă! Feriți-vă cât puteți de mult de “cuvintele stafii”! Odată ce v-au acoperit, vă poartă prin mări, prin spitale, mănăstiri, cimitire, bucătării, săli de nunți și vă izbesc de toate

Am luat ceasul tinerilor și l-am dat hrană sufletelor cerșetoare să-și înghită stilul, perfecțiunea, ameliorarea; Nu...povestea asta nu are nici un rost. Doar să izbim din pagina de

M-ai lăsat dormind Pe o frunză înfometată Și pusă la presat în caietul Vechi și cu pagini unse cu amintire Alcătuită din sfoara De mătase a timpului, O șoaptă de lumină; Vrei să vii acum din

Daca ar fi sa ne referim la teatrul lui Caragiale, mai ales, dar si la intreaga sa literatura, problema comicului rezultat mai ales din prostie sau inteligenta nu se poate pune numai in termenii

Întotdeauna mi-a plăcut această paralelă: poezie-fotografie și am considerant că acestea se pot foarte bine îmbina, reușind să mulțumească orice cititor sau privitor. Asta pentru că poetul reușește

Trăim într-o lume în care fiecare dorim o viață și un viitor cât mai liniștit (în care totul să se realizeze doar cu puterea minții, a inteligenței), dar agitat în același timp, cu multe

Actul 9-4+[2,1]-5. Scena[2,45678] (fragnentul: “Indragostitii de matematica”) (vara, intr-o noapte, pe “Aleea Translatiei”, Romeo, Julieta.

Sunt... De fapt nici nu mai știu cu ce scop am venit aici. A! probabil trebuia să culeg ceva... fructe? oameni? păsări? Nu mai știu...tot ce vreau e să-nvăț să culeg aer! Am o poftă nestăpânită

Azi lumina lunii desenează pe pământ Insecte ce vibrează-n irizări de poezie; Zi cu trei sori în frunte, zi fără sfârșit, Noapte-n care stelele se prăbușesc… în

e urât să mori așa, descoperit, mirosind a acuarelă și ou râncezit; prin pori să-ți iasă țipete-hei auzi? nu! hei! asculți? privește! se prelinge sânge din mâna ta stângă: pasărea stă

Am simțit cum pușca norilor îmi zbura creierii și vultuii flămânzi mâncau pene sângerate, din acelea de pe partea superioară a aripilor... Timpul a mugit cu dinții ruginiți: -O să

Azi sufletul meu și-a ales culoare verde Supărat fiind pe roșul vertical al inimii Încrestat în copacul de la marginea timpului; Și era chiar un verde urât și nepermis Omului sălbatic și gol al

El gustă baletul... în intuneric... vreau ca astăzi să se nască versuri împotriva mea... să găsesc pe străzi întunecate poet orb, jucător de scrabble- ne mândrim cu mâini și arme, cărți

Pământul ieri, ora 13- anesteziat pentru Marele Film unde mii de războinici urmăresc crosul lui Laba de Jaguar și înghit sățios adâncul timpului... Fotograful tremurând de frică, își

Stimați domni,stimate doamne, Cu multă onoare vă facem cunoscut că am deschis în orașul nostru, pe strada \"Comedia\", magazinul cu articole teatrale, în special măști și

În Joia Mare ți-am pus ultimul șurub Era cel de la piciorul drept Cel pe care seara l-am sărutat Și l-am șters cu cârpa cea nouă Mi-ai lăsat o urmă maronie Părea cea divină de pe Stânca

M-am răsucit în jurul ei Și un cap de cerb purtând ramuri de coroane Îmi urmărea umărul de ceară moale O față de bufniță nebună, Urechi de lup îndrăgostit, O barbă de capră îndoliată, Dansând

Vasile Catrina a grăbit pasul, ieșind din labirint și a început să înjure primarul, masa, nasul care după spusele lui \"Își pierde vremea degeaba\". În timpul nopții căzuseră stele multe și

\"Timpul e moarte/ Spațiul e luptă și mișcarea e suferință\" Liniște ,somnul etern - e așa de scurta adormirea. Ai putut vreodată sa te prinzi de aripile somnului, să ai

un fel de menire a corpului meu: îmi place să dezvelesc săruturile poeților cheli, tăiați din ziare, sprâncenați- și să le ascund în cuburi mici de gheață, să le dezgheț în iubire, le dăruiesc