Poezie
Pacient critic
-fără calmante-
1 min lectură·
Mediu
Am simțit cum pușca norilor
îmi zbura creierii
și vultuii flămânzi
mâncau pene sângerate,
din acelea de pe partea superioară
a aripilor...
Timpul a mugit cu dinții ruginiți:
-O să te omor, mizerie,
să te izbesc în cap cu
copitele cailor cu carne
dezvelită,
Să-ți crap putorile de fată!
Curge fericirea spre râuri de noroaie:
să-mi orăcăie broaștele,
să-mi spânzure pielea de
trupuri albastre.
Bucăți de durere coboară
spre ochii mamei, mâzgâlindu-i
cu meninge;
-Mâine te vei naște cu I,
mi-a zis cel ce nu lovește pe nimeni;
iubirea e un trist, palid gând
format din trei, unu și nouă.
003
0