Poezie

Despre numai doi oameni...

-zăpadă de aprilie-

1 min lectură·1 ianuarie 2007

Mediu

Am luat ceasul tinerilor

și l-am dat hrană sufletelor cerșetoare

să-și înghită stilul, perfecțiunea, ameliorarea;

Nu...povestea asta nu are nici un rost.

Doar să izbim din pagina de amor

faptele ultime de o cupă mică de aur,

și să ne-necăm în desene stupide

ce ne-aduc aminte de oameni imbecili

cu ciubote mai presus de Faust, cu

ștersături de condei pe mână, sau

iresponsabili de tristeți și melancolii.

Să pictăm noi nuditatea întregii Ființe

scăldăm femeia în fatalitatea ei,

femeia cabotin erotic o izbim de paturi sonore

și-o înrobim pe cea superioară cu mult tuș,

să o vadă El citind Evanghelia și să o ia

model al dansului, al pasiunii, primejdiei.

Lângă ea,ireal, un vagabond,

presărat cu mii de ace și balsam,

gol, în rest, dar extraordinar de mare,

transformat în potir cu o altă viață,

viață de aprilie...

Moartea lui înseamnă altceva:

groaza tinerilor, sau spune-i Știință,

măști ascunse, cuvinte, mizerie și genii.

El se joacă doar cu baloanele de săpun,

ea,prezență vie, calcă sub picioare

întreg neantul lumii și-l ascunde

poate, în ritmul verbo-motric.

012.730

Szasz Teodora. “Despre numai doi oameni....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/szasz-teodora/poezie/223124/despre-numai-doi-oameni

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Te simt in text. Mai mult nu pot spune. Intelegi tu.