Suntem doi oameni.
Două perechi de mâini și picioare, doi ochi pătrunzători, două guri ce sărută, două creiere complicate, patru lobi ai creierului, purtăm haine și ciorapi, de suflet nu spun
The XX-Islands. Soundtrack pentru tastat, pentru scris, pentru măsurarea atitudinii într-un pahar de apă și vărsat peste note universitare ce-și întorc fața în note muzicale, viața mea urcă din
Mintea mea-i ca un evantai, doar că nu are început sau sfârșit. Când îl strangi, nu poți scoate sau întelege nimic. Când îl deschizi, îmi poți vedea..toată viața, toată ființa, zeci și sute de mii de
Deși mi se strânge-n vintre ca un fetus visul
Îmi plutește-n reverie realitatea
Vene roșii-mi străpung circular
glonțul zorilor prin cristalin
Þiuind în țesutul moale al creierului
Revarsă
-toți au părărsit clădirea-
pentru ultima oară
îmi intri în viață ca un șobolan împuțit în vizuina vulpii
chițăi grețos sub vene și miroși teama nopților mele
îmi strâng carnea poate
sunt o femeie hibrid
carnală, materialistă
m-au conceput pentru războiul
conștiinței femeii
prin tegumente și oase și cartilaj
îmi împingeți bârne de oțel
bărbați cu mănuși
Jucăm dansul inversiunilor astă-seară
Învârtim Universul prin mânuțe rostogol
Îl infășurăm peste amintiri frumos
Îi cad panglici peste ochi
Ne lingem buzele cu poftă
Putem topi acadele din
înșfac așternuturile mototol
mi se repetă în creier același
cuvânt care mă trezește, mă adoarme,
mă trezește din nou
repetitiv, calc pe aceleași urme
de zile întregi
curse de gânduri își iau
când nu se amestecă nicio iluzie cu
realitatea, se naște un bărbat sec
el nu și-ar amaneta o grămăjoară
din integritate pentru bilete
spre rănile iubitei ce
bea vinuri
Dimineața știi să dictezi cerul
Prinzi păsări în rădăcinile cărnoase ale iederei ce-și
Înfige degetele în cer doar să te mulțumească
Muști din aer, guști flămândă, absorbi și ții în tine
sunt zile în care te saturi s-o auzi pe mamă-ta cum n-are loc să usuce așternuturile,
cum câinele latră într-una și vecinii de bloc dau foc la gunoaie. și peste tot pute.
dă rar prin bucătărie deși
de atâtea ori ne văd alergând
ne răsună sufletele izbindu-se zgomotos
n-am nevoie de cuvinte simandicoase să mă explic
am nevoie să fiu în trupul tău
mi-e dor să-ți aud sufletul ieșind
îmi miros sânii a tabac și mă dor puțin sfârcurile.
[ asa-ți trebuie ]
-mi-am ascuns pachetul de Virginia Slims în sutien-
m-a jenat. și cartonul și rușinea de-a fuma în văzul tuturor
mai bine
pentru toate diminețile în care mi se pune o oglindă în față
observ, analizez, fac economie de cuvinte
prefer să-mi astup axonii terminali undeva sub țeastă
azi au motive prea serioase de
se presupune că ar trebui să fiu productivă
societatea are nevoie de cetățeni activi. de modele.
defapt tot ce fac e să trăiesc în capul meu
să leg cu șnur gros file întregi, scenarii
Nici nu trebuie să mă sinchisesc prea mult să-mi văd venele umflându-se
Am băut prea multă cafea
sau am mâncat prea puține felii de castraveți cu prea multă sare.
Mâine am să arăt ca o
Lumea din spatele monitorului pare întotdeauna mult mai sigură. Te simți așa de bine cocoțat confortabil pe scaunul tău ergonomic de piele, nu-i așa ? Click-uri de mouse te fac să guvernezi micul tău
cred că ai pățit-o și tu
să ți-o ia inima la galop
de foame
probabil că și tu ți-ai jurat
că de mâine ieși din Conjurația Imbecililor Grași
de la birou, troleu, stație, tren, gară.
că devii
0.
scrâșnete de scaune metalice
sala asta-i imensă
și de bătut multe ore
au început
interese de după-amiezi de duminică
de sărbătorit.
stafii născute din aburi de cafele
și probabil
profesore
ar fi cazul să-ți scoți ochelarii
să împarți raționalul la subiectiv
și apoi obiectivul să rămână rest
discutabil
dincolo de teorii și aplicații
conform gravitației
alprazolam 25
ne învârtim frumos cu toții zâmbind
eu cer legal, tu-mi dai legal
ești vânzător de vise
și iluzii
un negociator excepțional de debilitate
și abilitatea de a-mi goni țiuitul
domnișoara fuma și tăcea
fuma și tăcea
fluturând strident și tăcut
coapsa fecundă a ființei sale
uzate, consumate, depravate
incredibil de frumoase
încă
pure-n stare superioară
nu realizam pătratul perfect
distanța între pătratul ulterior
al măsurii care venea invers proporțional cu
distanța dintre
realitatea Bahică a camerei mele
închistate și prăfuite
de
S