Nu e poezie, e o frântură dintr-un lob
Suntem doi oameni. Două perechi de mâini și picioare, doi ochi pătrunzători, două guri ce sărută, două creiere complicate, patru lobi ai creierului, purtăm haine și ciorapi, de suflet nu spun
De la real la imaginar
The XX-Islands. Soundtrack pentru tastat, pentru scris, pentru măsurarea atitudinii într-un pahar de apă și vărsat peste note universitare ce-și întorc fața în note muzicale, viața mea urcă din
Sunt un evantai
Mintea mea-i ca un evantai, doar că nu are început sau sfârșit. Când îl strangi, nu poți scoate sau întelege nimic. Când îl deschizi, îmi poți vedea..toată viața, toată ființa, zeci și sute de mii de
Mamă, ce fac acum ?
sunt zile în care te saturi s-o auzi pe mamă-ta cum n-are loc să usuce așternuturile, cum câinele latră într-una și vecinii de bloc dau foc la gunoaie. și peste tot pute. dă rar prin bucătărie deși
I miss you
de atâtea ori ne văd alergând ne răsună sufletele izbindu-se zgomotos n-am nevoie de cuvinte simandicoase să mă explic am nevoie să fiu în trupul tău mi-e dor să-ți aud sufletul ieșind
Minty VS
îmi miros sânii a tabac și mă dor puțin sfârcurile. [ asa-ți trebuie ] -mi-am ascuns pachetul de Virginia Slims în sutien- m-a jenat. și cartonul și rușinea de-a fuma în văzul tuturor mai bine
Gudron
Lumea din spatele monitorului pare întotdeauna mult mai sigură. Te simți așa de bine cocoțat confortabil pe scaunul tău ergonomic de piele, nu-i așa ? Click-uri de mouse te fac să guvernezi micul tău
Interzis celor sănătoși
Risc sa fiu nimic Simt ca nu pierd nimic. Si totusi Sunt alba. Priveste-ma. Petrece-ti palma peste sanul gol Alba. Infometata. Te izbesti de cavitatea toracica si-ti sangereaza pumnul.
