Mamă, ce fac acum ?

sunt zile în care te saturi s-o auzi pe mamă-ta cum n-are loc să usuce așternuturile, cum câinele latră într-una și vecinii de bloc dau foc la gunoaie. și peste tot pute. dă rar prin bucătărie deși i-o femeie așa bună și muncitoare și totuși când te bucuri că ai aer să respiri, arde conopida pane. îi spui, nu-i nimic mamă, hai, deschidem geamurile și totu-i ok. sunt zile în care te saturi să vorbești la telefon cu cineva care vorbește la rândul lui cu gamerii online. și tu să te simți atât de invizibilă. urania vorbește, volumu-i la maxim, mamă-ta ascultă și ia sfat stând smirnă. futu-i mama mă-sii de viață. a trântit ușa de atâtea ori că nu se mai închide. și pute peste tot a conopidă arsă. stai cu tată-tu vitreg și cureți capșuni, buna va face gem, buna e moartă, mamă-ta acum și-a amintit. și-i spui, hai mamă, facem noi și totu-i ok. o iei și-o așezi ca pe-un copil spășit pe scaun și-o săruți pe frunte. și tată-tu vitreg are artită și fumul de Carpați a înnegrit perdele. care put a prajeală. hai, înghite nodul și totu-i ok. porți în piept cumva cu mândrie, cumva cu regret fundița de absolvent. mergi pe stradă ca o stihie, pășești clătinându-te și știi că nu-s opțiuni. sâmbătă seara e banchetul, mergi singură, îți va mirosi părul făcut coc a prăjeală și fum de țigări dar tu vei zâmbi. și mama ta zâmbește, azi n-ai control, n-ai timp s-o săruți pe frunte s-o pui pe scaun, să închizi gratiile și ușa. ai plecat în fugă, ți-ai agățat ciorapii, ți-ai răsfirat șuvițele, mama ta se plimbă pe pod, prin parcări, prin fața ghenelor de gunoi cu buchete de flori în mână. tată-tu urlă din front. inamicii se apropie. pregătiți tancurile !! aruncați obuzul odată, murim cu toții !! mama murmură. ea nu țipă. se învârte grațios, are glezne subțiri, brațe goale, pistrui maronii mărunți, se uită spre cer, cântă palid, zâmbește, se învârte se învârte se învârte poartă aceeași rochie din anii 70, hai mamă, e-ok, moda-i retro. port rochia străbunicii la banchet, roșie, florală, ținută departe de fumul tatei. eu miros a bătrânețe. în jurul meu toți dansează, se învârt într-un vals nebunesc. mama pe pod, defapt nu, mama-i pierdută într-o lume dispărută undeva în adâncul oaselor sale, oasele mele sunt singurul meu sprijin acum. mama, unde ești? .. și eu ce fac acum ?