ȘPȘtefan Petrea
Verificat@stefan-petrea
„Ce mai faci? Iaca, cu bătrânețile tinereții...”
prenume: Ștefan nume: Petrea Născut pe 29 mai 1981. Copilăria mi-am petrecut-o în satul Zorleni, lîngă Bârlad. Pentru un timp mi-am schimbat domiciliul în tîrgul Ieșilor. Acum sunt domiciliat în Bârlad dar locuiesc în Zorleni. Studii liceale. Fost redactor la revista Junimea studențească. Fost student la Psihologie, Teatru, Litere. Boem…
Mulţumesc, au trecut secole de când nu mi-a mai lăsat cineva vreun semn...
Pe textul:
„Aceasta-i întrebarea" de Ștefan Petrea
Sunt ividios,
eu n-am reuşit niciodată
să scriu un haiku...
Dă-i înaite, maestre!
Pe textul:
„Înmormântări" de Dan Norea
Sunt bucuros să găsesc multă lumină,
mult miez şi adevăr la tine,
în acelaşi timp şi cantitativ vorbind
fiind de o mare forţă...
Sunt sigur că voi găsi într-un termen scurt
o altă carte purtându-ţi semnătura
unde vei strecura iarăşi veridica Poezie...
Spor!
Pe textul:
„Ieri noapte, Luana, zăpada a fost mult prea albă... : Poezie de zăpadă și de întuneric" de Iulia Elize
Pe textul:
„stihuitor al zilelor de azi" de Ioan Postolache-Doljești
doar poate tocmai asta dă sens com-ului meu...
Pe textul:
„spune-mi" de enea gela
parcă e prea *definitiv*,
dar făcând abstracţie de gust
încheie magistral un poem pe care personal
l-aş recomanda...
Felicitări!
Pe textul:
„spune-mi" de enea gela
*fac buba-n cap şi ar putea să-i doară*...
ix la en de ygrec trebuie totuşi
supus torturii vreunui poetaş,
măcar de uliţă,
întru veşnica pomenire
a celor mari...
Îmi place stilul dumneavoastră de a pune problema,
ludic în truisme deja...
Am citit cu plăcere...
Pe textul:
„stihuitor al zilelor de azi" de Ioan Postolache-Doljești
nu-mi plac primele câteva versuri
dar continui într-o notă de mare lirism,
încheind magistral poemul...
Sincere felicitări!
Pe textul:
„Ca o cumpănă..." de Iulia Elize
Nici nu ar trebui să îndrăznesc
să vorbesc despre textul acesta...
Acesta trebuie şoptit de om,
unde viaţa şi moartea se iubesc...
Simt însă o necesitate acută
să nu las doar un simplu semn,
să felicit Poezia şi Poetul...
Sau poate invers?
Oricum, acestea se iubesc în tine...
Pe textul:
„sinoptic " de emilian valeriu pal
Ce îndrăznesc a zice e că e între infernal de bun
şi îngereşte de slab...
Amprenta Silişteanu e puţină, textul e scris parcă
în cheia să deschidă pe altul...
Cu plăcerea lecturii!
Pe textul:
„# vă rog sa mă iubiți pe datorie, pe caiet" de florian stoian -silișteanu
Tu vezi-ţi de formulări ca acelea
din debutul şi finalul textului de faţă,
că de butonul roşu suntem sătui,
a băgat în spărieţi omul cu-minte,
cei şapte au limbrici la pace,
ce le poţi face, îi mănâncă rău,
îi scurmă, lasă-i frate-n gând în urmă...
De lume are el grijă Dumnezeu, vorba ceea, facă-se voia Lui...
Pe textul:
„vrând să fiu în rând cu lumea" de Ioan Postolache-Doljești
îmi place mult însă,
e efervescent, e plin de culoarea Poeziei,
oricum, violet sau nu,
curcubeul a poposit în versurile tale...
Din inimă felicitări!
Pe textul:
„o doză de violet" de Ottilia Ardeleanu
Reveniţi domnule Munteanu, vă simţim lipsa...
Pe textul:
„ne violăm singuri" de Vasile Munteanu
puţină rimă, într-un cadru plenar
parcă al recăutării poetului din dumneavoastră...
Nu pot spune că nu mi-a plăcut,
dar parcă prea treceţi de la una la alta,
iar finalul ermetizează
o esenţă lirică haotică...
Haosul ce domină acest text capătă însă revelaţia Poeziei...
Pe textul:
„ne violăm singuri" de Vasile Munteanu
dar tot parcă lipseşte ceva,
efervescenţa lirică a vechii Tyly,
ai pus un plafon rugăciunii poetice
de nu mai ajunge la Dumnezeu ca pe vremuri...
Nu zic, e un text bun,
dar lipseşte Ottilia Ardeleanu din el...
Bineînţeles, e şi poate că e doar o părere...
Pe textul:
„îl învățam să râdă" de Ottilia Ardeleanu
Şi totuşi am citit vreo două rânduri
şi zău că după aceea nu m-am mai putut opri...
Stimate poet, revărsarea versurilor dumitale
mi-a lăsat o doză mare de anestezic
al plictiselii în dimineaţa asta... mulţumesc!
Pe textul:
„arhitectura perfectă a somnului " de emilian valeriu pal
RecomandatTextul acesta l-am scris însă dintr-un singur condei...
Nu'ş ce mi-a venit...
Pe textul:
„fiind aşa cum sunt" de Ștefan Petrea
în sticluţa mică...
Vă citesc precum aţi fi
un Dumnezeu al lirei...
Cu sinceritate!
Pe textul:
„Pete de sânge și lacrimi..." de Teodor Dume
E adevărat, puţin prea multă discursivitate
şi prea multă sinceritate...
Leonard are dreptate,
poezia trebuie să depăşească
o condiţie de cotidian spus direct,
e nevoie de puţină minciună în adevăr,
îmbrăcându-l în imagini care să poată da lirei avânt...
Şi totuşi aici e poezie...
Pe textul:
„love. lost" de Caragata Cristiana Oana
- na, după atâta exersare -
aşa că mă pot concentra asupra miezului,
pe atât pe cât mă ţin puterile lirice să-l înşir...
Şi repet, eu încă nu mă consider poet...
Mai am drum de bătut până acolo,
spre a mă preda imortalităţii...
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase!
Pe textul:
„Rămâi, iubito, pacea rănii mele" de Ștefan Petrea