ȘPȘtefan Petrea
Verificat@stefan-petrea
„Ce mai faci? Iaca, cu bătrânețile tinereții...”
prenume: Ștefan nume: Petrea Născut pe 29 mai 1981. Copilăria mi-am petrecut-o în satul Zorleni, lîngă Bârlad. Pentru un timp mi-am schimbat domiciliul în tîrgul Ieșilor. Acum sunt domiciliat în Bârlad dar locuiesc în Zorleni. Studii liceale. Fost redactor la revista Junimea studențească. Fost student la Psihologie, Teatru, Litere. Boem…
Ce îndrăznesc a zice e că e între infernal de bun
şi îngereşte de slab...
Amprenta Silişteanu e puţină, textul e scris parcă
în cheia să deschidă pe altul...
Cu plăcerea lecturii!
Pe textul:
„# vă rog sa mă iubiți pe datorie, pe caiet" de florian stoian -silișteanu
Tu vezi-ţi de formulări ca acelea
din debutul şi finalul textului de faţă,
că de butonul roşu suntem sătui,
a băgat în spărieţi omul cu-minte,
cei şapte au limbrici la pace,
ce le poţi face, îi mănâncă rău,
îi scurmă, lasă-i frate-n gând în urmă...
De lume are el grijă Dumnezeu, vorba ceea, facă-se voia Lui...
Pe textul:
„vrând să fiu în rând cu lumea" de Ioan Postolache-Doljești
îmi place mult însă,
e efervescent, e plin de culoarea Poeziei,
oricum, violet sau nu,
curcubeul a poposit în versurile tale...
Din inimă felicitări!
Pe textul:
„o doză de violet" de Ottilia Ardeleanu
Reveniţi domnule Munteanu, vă simţim lipsa...
Pe textul:
„ne violăm singuri" de Vasile Munteanu
puţină rimă, într-un cadru plenar
parcă al recăutării poetului din dumneavoastră...
Nu pot spune că nu mi-a plăcut,
dar parcă prea treceţi de la una la alta,
iar finalul ermetizează
o esenţă lirică haotică...
Haosul ce domină acest text capătă însă revelaţia Poeziei...
Pe textul:
„ne violăm singuri" de Vasile Munteanu
dar tot parcă lipseşte ceva,
efervescenţa lirică a vechii Tyly,
ai pus un plafon rugăciunii poetice
de nu mai ajunge la Dumnezeu ca pe vremuri...
Nu zic, e un text bun,
dar lipseşte Ottilia Ardeleanu din el...
Bineînţeles, e şi poate că e doar o părere...
Pe textul:
„îl învățam să râdă" de Ottilia Ardeleanu
Şi totuşi am citit vreo două rânduri
şi zău că după aceea nu m-am mai putut opri...
Stimate poet, revărsarea versurilor dumitale
mi-a lăsat o doză mare de anestezic
al plictiselii în dimineaţa asta... mulţumesc!
Pe textul:
„arhitectura perfectă a somnului " de emilian valeriu pal
RecomandatTextul acesta l-am scris însă dintr-un singur condei...
Nu'ş ce mi-a venit...
Pe textul:
„fiind aşa cum sunt" de Ștefan Petrea
în sticluţa mică...
Vă citesc precum aţi fi
un Dumnezeu al lirei...
Cu sinceritate!
Pe textul:
„Pete de sânge și lacrimi..." de Teodor Dume
E adevărat, puţin prea multă discursivitate
şi prea multă sinceritate...
Leonard are dreptate,
poezia trebuie să depăşească
o condiţie de cotidian spus direct,
e nevoie de puţină minciună în adevăr,
îmbrăcându-l în imagini care să poată da lirei avânt...
Şi totuşi aici e poezie...
Pe textul:
„love. lost" de Caragata Cristiana Oana
- na, după atâta exersare -
aşa că mă pot concentra asupra miezului,
pe atât pe cât mă ţin puterile lirice să-l înşir...
Şi repet, eu încă nu mă consider poet...
Mai am drum de bătut până acolo,
spre a mă preda imortalităţii...
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase!
Pe textul:
„Rămâi, iubito, pacea rănii mele" de Ștefan Petrea
mesajul e îmbrăcat în imagini de mare forţă...
Felicitări!
p.s.
aş renunţa la ultimul vers,
deşi e o repetiţie care lasă textul deschis,
cu toate că ar părea a-l ermetiza...
Pe textul:
„melopee" de Djamal Mahmoud
conţin licori de adevăr şi învăţătură...
Cu aceeaşi stimă!
Pe textul:
„Umbrele morții" de Teodor Dume
şi că ne daţi iarăşi de pe firmamentul dumneavoastră liric
aceste bijuterii ale unui poet autentic...
Felicitări şi multă inspiraţie!
Pe textul:
„gara" de Djamal Mahmoud
te ştiam un cal breaz în aventura poeziei,
de o valoare lirică indiscutabilă,
dar zău că aici ai depăşit orice limită...
Fără menajamente,
e cea mai frumoasă poezie de dragoste pe care am citit-o vreodată!!!
Pe textul:
„porn hub în doi" de Leonard Ancuta
La cât mai multe măcar pe-atât!
Pe textul:
„linişte" de Ursu Marian Florentin
aici vroiam să pun un zâmbet dar am probleme cu tastatura...
mulţumesc, mă bucură să-mi zici că asta mi-e menirea, să scriu...
şi asta pt că e singurul lucru nemânjit din viaţa pe care o duc acum...
când scriu pierd noţiunea fricii şi a tristeţii,
chiar dacă despre ele scriu...
Încă o dată mulţumesc!
Pe textul:
„pe ultim drum" de Ștefan Petrea
În poezie ai prins a te plafona,
cum mai ziceam...
Cu toate acestea rămâi o poetă de marcă...
Cum ar veni, eşti o scriitoare completă...
Te invidiez, ai evoluat foarte mult într-un timp relativ scurt...
Pe textul:
„Dacă aș scrie despre toate astea (fragment)" de Ottilia Ardeleanu
şi da, fac parte uneori dintre acei nebuni...
a doua parte a textului are imagini mai bune...
în rest, iartă-mă că-ţi spun asta,
observ o uşoară plafonare a scrisului tău...
hai, că poţi mai mult!
Pe textul:
„dar lumea " de Ottilia Ardeleanu
Rimele sporadice aduc un plus,
mai degrabă hazliu
într-un discurs cu multe esenţe...
O licoare de rouă, de băut cu ochii,
textul acesta...
Pe textul:
„Pe plaja de la Pescărie" de Ioan-Mircea Popovici