Ștefan Petrea

crapă pietrele de atâta apă ce din mine se revarsă de pe stânci oasele mi-au intrat în piele de atâta umezeală măduva li s-a inflamat și chiar revenit din munți în soarele acesta ca o

Da, Tată, m-ai lepădat în grădini alese dar în jurul meu au crescut doar buruieni pe unele le-am mâncat pe altele le-am fumat de a rămas locul curat dar fără de florile în care m-ai

luna se rezema în turla bisericii stelele ghiceau viitorul frunzele începuseră a rubini pe alocuri copacii cu început de chelie mângâiau vântul ce li se așternea în cale în paturi

Deși în toate falnic Montezuma Cortez la-nvins doar cu o simplă ceată. Am biruit poteca mult visată Deși acum ni-s mușchii ca leguma. Petrecem într-o veselie-nceată Și lenea doar în tot ne

printre chei, poeme ușurele și alte mărunțișuri prin buzunare mai port frica de moarte. uneori o scot de acolo o folosesc pe post de calmant ori chiar de sedativ când viața mi se pare prea

văd prin lucarna sufletului ceata de îngeri a Domnului văd cu cerneală cum Domnul se coboară în noi și nu mai trebuie să privim în sus

pe crestele munților minții sub plapuma zăpezii pândesc floarea de colț a poeziei nu se arată cobor la șes să aștept ivirea ghioceilor

La munte-i frig, liniștitor mai plouă Dar soarele luci-va printre brazii Ce stărilor de pace-s camarazii Ne spune gazda că-ntr-o zi sau două. Și ca-n visarea unei dulci invazii E creasta

când luna merge de-a bușilea pe cer printre nori și excreții stelare bolta e un stroboscop iar ținutul o pasăre care zboară prin întuneric și umbre frica înfiptă în străbuni ajunsă la tine

în palmele sufletului mi-ai bătut cuie la fel în picioare crucificat pe iubire de fiecare dată când strigam spre tine îmi turnai oțet pe buzele sufletului poate patimile acestea mă vor

păianjeni țes în mine o inimă nouă pe cea veche ai luat-o cu tine zace într-o valiză și habar n-ai că e acolo valiza prinde contur de ființă te îndrăgosteși de sentimentele ce se

cînd văd răsăritul trupului ei în odaie mă apucă o frică megieșă cu groaza Ila o cheamă dictatorial îmi cere să aruncăm de pe noi textila voi scrie un text: Ila o să intre în mine cîteodată

băi, ce mama dracului se-ntîmplă am luat prea multe pastile inimă și când m-am ridicat m-au lovit fix în tâmplă nu-mi mai iese nici o rimă mulți din cei necunoscuți mă numesc poet dar nu știu