Poezie
Omul fără Somn
1 min lectură·
Mediu
luna se rezema în turla bisericii
stelele ghiceau viitorul
frunzele începuseră a rubini pe alocuri
copacii cu început de chelie
mângâiau vântul
ce li se așternea în cale
în paturi omul
ciobit de somn
i se vedea cortegiul inimii
prin ferestrele pieptului
sparte
și dintr-o dată apăru
Omul fără Somn
i se așternu în auz
nu îl trezi doar îl făcu
să viseze
îngeri închipuiți
și îngerii i se așezară pe gene
strigând omului:
orbește-ne cu orbirea ta!
omul stătu în vis pe gânduri
și deodată deschise pleoapele
de se făcu întuneric
001.558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Omul fără Somn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13987020/omul-fara-somnComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.