Nu cred să ajung vreodată,
Să văd teiul încoronat,
Cu crengi spre pământ,incovoiat
Cu miresme și flori, odată.
Din esența naturii și a vieții,
În ciuda crudă a sorții,
Se ridică vii
Ascuns între ape,
Cu coroana de alge,
Tridentul misterelor,
Adulmecă șuvoaie ce mor.
Vin de la munte,
Purtate de gravitație,
Și duc cu ele imagini
Înscrise în ani.
Ajung la
Să poți privi albastru
Într-o splendoare de galben
E gândul tandru
Strecurat sub fond de ten.
Să poți privi verde
Și să asculți mereu
Neliniștea de oriunde
E o problemă de “E”-u.
Să poți
Ridicați la cer,
Din voință divină
De tragători fără caracter
Îngerii plecați n-au nici o vină.
Într-o lume nebună,
Orice e posibil, în orice religie,
Dar să împuști copiii chiar și în
Nu pot să vorbesc cu stelele,
Printre pietre plimbătoare,
Așezate într-un cerc pe nisip,
Măsură finită a spațiului mic.
Nu pot fi cu gândul la aștri,
Vândut pe o mână de piaștri
Tangent la o
Să fii un visător de iluzii
De himere alandala
Poți ajunge prizonierul
Unei lumi aparte,
Nebună.
De vrei să treci strada,
În varii direcții de orizont
Trebuie să fii atent
Să vezi cum e
Cu aere de cerneală boierească,
Unduind alene țigarea de foi,
Râsul spontan despre vrerile actuale
Desenează un tablou livresc.
Ascunzișul de simțiri îl integrează,
Iubiri patimașe îl macină
Viața mea printre cercuri,
E o viață în cerc bidirecțională,
Încerc să număr punctele de inflexiune
Cu schimbări ale suferinței viitoare
Și nu ies la numărătoare,
Decât cele trecute și cele
Trăiește clipa
Departe de sloiuri de gheață,
Întinse în cimitire acaparatoare,
Cu limite separatoare de bine și rău,
De viață , libertate și hău.
Bucură-te de zile irepetabile,
Iubește
Cu frumusețea scrisă pe garduri
Împarte pixuri în piețe pustii
La suflete absente, trecătoare
Către o lume întrebătoare.
De ce ?
S-a întors cineva?
Unde e limita de cunoaștere să
Vin bombele la școală,
Elevii nu se mai scoală
De dimineață să învețe
Cifre și alfabete glumețe.
Acum ei învață de gloanțe
Și de bombe noi povețe,
Cei trecuți prin viață
De altii nici că le
Cobor pe trepte și răsfoiesc ziarul
Pe pagina a doua, în zona norocului
Și dau de Blacky și Pițigăiatul
Cântând osanale la preaiubita paiață.
Plină de ifose umplută cu pluș,
Ivită mereu în
Sunt un cub de gheață cald,
Topit într-o lume ciudată,
Care vreau iubirea desenată,
Prin picuri de ploaie rece,
Să o admir pentru sine,
Răsfirată pe un câmp de șanse.
Iubirea revărsată curge
Iarba nouă crescută după iarba uscată,
Iarba veche apărută după iarba suavă,
Un ritual de viață verde cu arome,
Trăiri în cerc, repetitive.
Să dai deoparte firele de iarbă,
Ca pământul
Nu vreau să trec apa dincolo,
Să las în urmă striațiile din palme
Când gândurile de aducere aminte,
Împart viața desenată apriori.
Fără iubirea destinului incert
Rămas repetent în clasa
Poate ultimul, cu ieșire din cerc
Cu dorințe adânci de întoarcere,
La mirosul reavăn de pământ
Aruncat peste umăr de cei rămași,
Aducere aminte la lumea nebună.
Printre nori vezi cercurile
Suferința merge înaintea mașinii,
Ea singură duce povara vremii,
Pe cărări care numai coboară.
Ei vin neîncrezători după ea,
Ea numai pe jos, rugându-se
Bolborosește cuvinte neștiute.
Gata, au
Dus pe pietrele de râu
Cu apa descântată la genunchi
Ocolesc sfârșitul cascadei
Cu gânduri de supraviețuire într-un plan real.
Rostogolesc cercuri de destine,
Intersectate aleatoriu pe cărarea
Nu pot să vin degrabă,
că nu am papucii pregătiți
a umbla pe cărările subterane.
Și dacă plec, cine decide
legătura dintre real și dubiu
ori adresa de domiciliu cu număr negru?
Nu sunteti veșnici,
Erată:
Dacii au luptat contra dușmanilor, nu a dacilor
Nu aveau ordonanțe,doar iubire de nație
Azi, pe radar te văd, auzit cum vorbești
Îti dau doi lei și îti iau
Venit la întâmplare,
Pe cale de chist ovarian,
Cu ochii mari către lume,
Separ lumea în cercuri,
În linii de intersecții vitale.
Azi trec strada pe zebră
Și văd femei frumoase,
Mâine la fel,
Prin iarba cu țepi înalți
Trec dintr-un cerc în altul
Cu pași gânditori de apartenență
La o lume definită neclar.
Încerc alegorii pe teme false
Pentru un răspuns real
De existența viitoare
Scos din context, mă bucur că prostia nu doare,
Când rostogolit ajung în subsolul blocului
Unde flori de mină rămase ancestral
Îmi dau energii cosmice de păcălit pe alții.
Privesc pe deasupra
V-ați gândit, dacă eu zic că sunt nebun,
Să credeți că sunt, dar să nu știți?
La ce sistem de referință vă raportați
Să vedeți tarele normalului,
Când ura între oameni
Atinge
SM