ștefan ciobanu

am corectat si am corectat:)
multumesc. ai vazut bine ziua cat viata. si asta ma bucura mult.
stefan

cred ca mai corect ar fi ninge cu corp de 12.
in rest eu zic ca sunteti niste rai. e o poezie de atitudine frumoasa.
doar ca nu inteleg acest vers
/Iubitelor din margine de cablu/ cum adica la margine de cablu? poate la capat de cablu. sincer, atat am de reprosat:)
stefan

/pe cer sunt multe avioane.
dar numai pe pământ se iubește așa./

frumos finalul (eu, il vad fara sau ).
aa
si la versul
/peste noapte, respirațiile noastre s-au întors în burtă/ eu l-am citit (pt mine) s-au intors pe burta... nu stiu de ce, mi se pare mai frumos.(repet pt mine). scris ca tine, reda nodul acela in piept cand ... stii tu.
in rest, ce sa zic ... aaa da stiu:
avion cu motor
ia-ma si pe mine-n zbor:)
cu mult drag
stefan
p.s. ti-am zis azi ca te iubesc? parca nu..:D

da, este un fel de trezire. nu trebuie sa fie dimineata neaparat ca sa te trezesti. soarele are consistenta lui, ca si iubirea din filele de carte:)
multumesc de citire

finalul e bun. dealul creaza si el imaginea timpului prin forma curba ce o are.
placut

textul nu e aglomerat. primul vers e cam mare asa si nu prevesteste curgerea frumoasa a sentimentelor. sincer, vesnicia lunii??? e bombastic, nici macar poetic.
/piedica timpului stă între noi/ acesta e un vers bun, chiar valoros:) parerea mea desigur.
stefan

/să ascult painea din porumbei strălucind
cum se transforma in fericirea / :) asa as vedea eu versul final....
o poezie frumoasa, sincera in primul rand, fara papainoage:)

infernul sunt ceilalti, si la tine \'celalalt\' este drumul.
/Dacă aș ști adevărul, nu aș mai căuta privirea ta/ iata un vers frumos tare. pt ca e spus sincer si clar.
seara buna

nu stiu daca e elogiu imbatarnirii personale sau a celor din jur. oricum e sub asteptari
/în garduri în șanțuri în stâlpi/ nu inteleg daca folosesti sau nu noua ortografie, cand e â din i cand nu.
intr-un cuvant, urat rau poemul asta. nu vad forta sau alceva

cine sunt cei care imi spun ca scriu simplu? ce este aia simplu? de ce m-as lua dupa ei?
multumesc de lectura
stefan

/Încap 2 inimi/ niciodata nu o sa citesc doua, se citeste doi, ca e cifra. in versul cu cifra 3 merge.( sincer 2 + 3 nu se citeste doua plus trei)

un poem care nu isi merita locul la atelier. cred ca lipsa diacriticelor. hmmm
totusi daca imi dai voie
/Sangele calcat devine ca o moneda
neteda si ascutita/ as elimina ascutita, imaginea cu sangele transformat in moneda nu mai trebuie continuata. e foarte buna asa(sau nu trebuie continuata cu ascutita)
in rest parca revad poveste biblica la scara personala, tentatia si mancatul marului.(marul fara viermi e nostalgia fata de paradisul pierdut)
te rog spune ca nu am batut campii:D si daca i-am batut, ce conteaza:)
stefan

o poezie frumoasa, scrisa prea sincer incat pare puerila. toti avem momente de acest gen. ridica fruntea pana te lovesti de soare
stefan

eu as fi incheiat

/e asa mic incat pot sa il magai pe cap/ dar cred ca ai avut si versul asta ca varianta

imi place titlu dana, nasul prietenului lipit de umarul tau, precum nasul tau candva lipit de vitrina. asta da imagine poetica frumoasa.
placuta tare am vrut sa zic si sa fug repde repede
cu drag, stefan

ultima strofa ar trebui sa aiba alta constructie. pt ca nu vad, oricat as vrea. o continuitate. poate ar merge asa/pentru unii dintre noi care țin ochii deschiși / cel putin asa am citit eu vesul ca sa se faca lumina:)
in rest un poem invers versurilor celor de la vama(veche). daca ei vad marea venind in oras, tu vezi orasul venind la mare:)
sunt de parere cu li, muzica eficienta?:)
stefan

dl. teodor, amabil ca de obicei. da, retrairile sunt foarte des vii, aproape ca ai impresia ca esti iarasi copil.
razvan, poezia redata prin ochii tai:)
daniel, bine ai revenit. iti astept textele noi. multumesc de adjudecare
seara buna

ela, parca ne dai din culisele tale.
mi-a placut mult sedinta asta. da, omul are nevoie de platose, de fortificatii, de aparare. desi e posibil ca, de la atata armura, lumina sa nu mai intre pana la miez, ci sa se reflecte. fiecare are o apa murdara care il inconjoara. stii, citind poezia parca am vazut omul ca o cetate medievala, inconjurata de o apa in care misuna crocodili si se arunca toate cele din fortificatie. din cand in cand se mai lasa si un pod. in rest inaccesibil:)
/el nu poate primi o mână albă, întreagă, îndeajuns de vie să îl facă să simtă pulsul de după durere și te înfășori în tine, să nu tulburi, să nu trezești tornada, știi că oamenii nu pot îndura prea multă trăire pe secundă/. da, e bine sa avem platose, dar sa vedem mana alba:) eu sunt mai idealist si zic ca, cumva, trebuie gasita o cale ca sa tragem oamenii, si in acelasi timp sa le lasam si libertatea. desigur ca mana intinsa nu e suficienta, trebuie sa se intinda si cealalta mana catre:)
mi-a placut mult textuletzul acesta al tau. nici nu am respirat citindu-l. nu ai cum sa il comentezi la forma. dar merge comentat pe marginea mesajului:)
o zi buna
p.s. poezia asta e scrisa asa, ca o gura de aer a unui peste?:)

/Iertarea unui dușman are similitudini cu iertarea contradicțiilor din tine prin acceptarea rolului ostil jucat de acesta în existența ta și prin transfigurarea impulsurilor funeste într-o rugăciune mută la altarul iertării./ da, dar eu as spune mai simplu
ieratrea unui dusman seamana cu ieratrea de sine
stefan

poezia asta are stilul mutarii calului pe tabla de sah:D cu toate bunele si relele:)
mie imi place mult finalul cu ordinea colegilor de liceu. si zic eu ca e caracteristic tie.
oricum, parca ai citit hermes in ultima vreme, stii tu \'\' ceea ce este sus este si jos \'\':) interconectarea universala da plauzibilitate afirmatiei tale cum ca, coada de pisica de pe mahjong care ar semana cu / modelul sculptat la prora unei corabii vikinge/. de aici si ordinea colegilor. de aici si finalul
/stăm împreună, dar nu ne dăm seama. / care apropo, imi place mult
ape line iti doresc