ștefan ciobanu

aceasta poezie nu este poezie, ca sa parafrazez pe magritte, si in sensul bun al cuvantului. pt. ca aceasta este o poezie. curge frumos si vorbeste despre o stare. titlul te trimite special departe. si oricum are o gingasie aparte care se potriveste poemului.
imi place pentru ca are limpezime si claritate. ca o apa rece aruncata pe fata. fara mrios de trandafir sau mai stiu eu ce.
probabil ca nu este o poezie exceptionala, dar nu merita sa fie evitata (zic eu). oricum o steluta (galbena sau rosie) nu are rolul de a oferi un premiu nobel, ci mai degraba de a deschide o polemica.

mie mi-a placut poemul si il consider unul reusit.

imi place mult finalul primei strofe
\'\'am s-aștept toamna ca pe ultimul tren
și dacă n-o să vină asta e\'\'

personal as lasa
\'\'îmi voi plimba pașii
pe sens interz\'\'
pasii gandurilor suna pretentios, lasand doar pasii, eu personal, vad si plimbarea. desigur ca nu scrii pt. mine. este doar o parere.

cu drag,

silvia, am schimbat. stiu cel putin ca acum titlul nu o mai ia inaintea poemului.

nu inteleg ce ai vrut sa zici prin pedalate? folosite, banale, reciclate, comune?
sau neconștientizate?

multumesc de trecere, si te asigur ca raspund la pas Ș=

ottilia, toamna este anotimpul in care ma regasesc. vine cu o regenerare pe care nu o regasesti nicaieri.

george, da, stiu. dar las asa pentru ca ar disparea steluta si, sincer, nu prea vreau. au mai fost niste typouri corectate prin amabilitatea dl. Liviu Nanu, care a si recomandat poemul. nu indraznesc sa il mai deranjez. multumesc de trecere.

o seara faina.

va multumesc in primul rand pentru comentarii. ma bucur ca ati lasat semne si va asigur ca sunt in asentimentul meu. sper sa pot raspunde decent, fara a deveni penibil.

adriana, da cu titlul cred ca o sa fac ceva in viitor. nu va ramane acesta.

aurel, dupa cum vezi sunt de acord. o sa schimb titlul in momentul in care o sa-l gasesc pe cel potrivit. iar la final, sincer, si acolo ai vazut bine. initial era o comparatie a cioburilor cu clapele de pian, dar am evitat pentru ca ar fi fost o cu totul alta imagine decat ansamblu. si nici nu suna bine.

marius, multumesc de trecere si de semnul lasat.

george, daca esti constient parca nu mai are farmec:). e bine sa faci multe lucruri fara sa fii constient. multumesc de stea.

claudia, ma bucur sa te vad ca lasi semn si aici. am ales visase (desi versul era putin altfel) tocmai pentru ca evita o rigiditate in vorbire cum ar fi cu
a visat. in rest, sunt de acord din nastere ca titlul. nu e cel mai reusit.

ma bucur ca poemul a starnit interesul si dorinta cititorului de a lasa semn. chiar ma bucur pt. ca este un poem la care tin.

seara buna

nu este adevarat ca nu prea conteaza ce spui tu. drept pentru care (desi nu doar pentru ca) am facut o mica modificare a versului cu medalia fara sa includ acel pe. desi nu sunt de acord in totalitate, dar vreau sa vad cum este si asa.
la barbi scheletice am decis sa ramana asa, pentru ca nu vreau sa pun accent pe barba, ci pe imagine.
nu, poemul nu este din aliona, este chiar nou.
multumesc de revenire

va multumesc de trecere si citire.
andre am corectat acolo
silvia, ma bucur daca vezi ceva inconfundabil in poeziile mele, chiar daca le vezi doar tu. :)

multumesc liviu pentru steluta rosie si pt corectare.

usile trantie sunt un zgomot aparte si sugestiv. diferit de propunerea ta.
multumesc de citire. te mai astept.

george am omis special acel pe, care s-ar repeta suparator. cat despre barbi scheletice nu consider ca ar fi grotesc.
silviu, nu cred ca am fost sa merg atat de departe pana la perioada patriarhala. multumesc de citire.
marius si eu le vad ca doua poezii distincte. ma gandeam chiar sa le despart de un semn, dar sa le las totusi in acelasi grupaj

imi place mult prima strofa. nu stiu de ce am impresia ca ai scapat poemul din mana.

da, mult mai bine asa fara bibedele. chiar ma bucur ca ai reusit sa renunti la ele:)

mi-a placut teribil, mai putin imaginea cu \'\'bibedele pe pamant\'\' despre care as zice ca e fortata.
dar in rest imi place in primul rand limbajul din poem.

; da, am realizat finalul ciclic care trage in jos, asa ca am schimbat. despre imaginea cu masa, sa stii ca imi e frica sa mai umblu la ea, imi pare ca orice as adauga ar banaliza feroce. oricum o supun atentiei pe viitor.
multumesc de trecere si semn.

desprinderea echivaleaza cu un zbor. multumesc de trecere.

multumim irina pentru popas. si noi suntem de parere ca a iesit ceva fain.:)

cornelia, multumesc de citire si de semn lasat
monica, da. era a;tfel si mi-am dat seama ca inceputul avea acel artificiu inutil. si am modificat si typoul. multumesc:)

\'\'își va șterge fruntea
cu sufletele noastre\'\' astfel de imagini sa vanezi in poezie, daca pot spune asa.

hmm, chiar dureroasa. dar totusi zic si eu:
nu ar merge eliminat acel
\'\'la maini si la picioare\"??
ideea de a pune bratari acestei veri (zalude) este destul de puternica.
p.s imaginea trage in jos, cel putin pentru mine, textul.

imi place destainuirea aceasta, felul zicerii. chiar daca s-a batut moneda pe acest gen de poezie, tu ai tonul tau, timbrul tau. cum este si firesc:)

imi place foarte mult portiunea
\'\'Ai fost vreodată în rai? ...\". am citit si celalalte parti si imi place ce se construieste. fragmentul de aici aduce un aer proaspat, poate ca este de la Jepi. reuseste sa transfere cititorul, mai ales daca este cunoscator, acolo, in inima muntelui.
fragmentarea prozei de fata este un avantaj, fiecare fragment devine un puzzle care trebuie asamblat de cititor.
astept continuarea