Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

acatist

8 min lectură·
Mediu
Condacul 1
Am țipat în pieptul unui mort dar acesta nu a înviat și-a văzut de moartea lui până la capăt în dormitor am o găleată în găleată atâția morți atâta apă

Icosul 1
Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase cât fierul de călcat la care te uitai și ziceai că seamănă cu barca din care cobora mereu un miros de pește căruia mama îi spunea tata

Bucură-te iubito că îți voi aduce gogoși calde care îți vor lăsa pe buze o mustață de zahăr
Bucură-te iubito cea care spui te iubesc pe munte cât să audă doar pietrele
Bucură-te iubito cea care vrei să urci pisicile pierdute prin copaci pe lună
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 2
Am început să semăn cu cineva pe care nu l-am văzut decât din profil se plimba pe acoperiș cu un stol de păsări la subraț acel om trăgea tare aer în piept până îi venea luna în gât atunci tușea de ieșeau păsări din trunchiurile copacilor

Icosul 2
Mama te mângâia pe păr la culcare mâna ei se mânjea de sorin (cum îi spuneai tu la soare încă de pe atunci că îți doreai un frate) îți spunea povești până ce vocea ei se dubla apoi se tripla se înlănțuia într-o horă de iele și tu adormeai mama ta se transforma în păpușa de la capul patului

Bucură-te iubito cea care ai în loc de sfârcuri doi ochi de înger
Bucură-te iubito că ție nu îți mai răsare noaptea de sub pat
Bucură-te iubito cea frumoasă ca miezul unei rodii
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 3
Am pe gură lipit un bilețel galben pe care scrie /buze/ nu țip pentru că nimic nu mai ajunge la capăt în aceste zile tălpile mi se dizolvă în drum și alunec

Icosul 3
În ziua când te-ai îndrăgostit prima oară îți ieșeau fluturi din buzunare și pielea îți făcea poc pe ici pe colo aveai cutii în care îți puneai bătăile inimii atunci când o să te atingă prima oară visai să vă transformați în unul și același lucru tu ai fi vrut în tobogan poate și el

Bucură-te iubito meterezo
Bucură-te iubito îți spun până și cerșetorii în loc să te roage de bani
Bucură-te iubito căreia pot să îi bag mâna printre coaste ca printre gratii
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condocul 4
Îmi este dor de cârligele bunicii care țineau dimineața agățată de sârmă o vacanță întreagă nu arunc la gunoi cojile le vitaminizez în mine privind la mașina de spălat iau lecții de dat peste cap ca să mă transform

Icosul 4
Visele tale stăteau neciugulite de nimeni oamenii erau departe dacă ar fi venit vreunul cu un pahar cu apă s-ar fi evaporat până și omul îți plăceau doar oamenii spontani ca sughițul oamenii tineri invidios de tineri cu ciorapi curcubeu până în bărbia genunchiului

Bucură-te iubito că nu te frige soarele când îl cuprinzi
Bucură-te iubito că tălpile încă îți suportă greutatea de pe creștet
Bucură-te iubito sâmbure cu sâmbure
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 5
Învățătorul meu este cerșetorul dimineții care își caută mâinile sub pietre draperia nu mă ține treaz trasul ei însă da visez la o mobilă fără canturi și la un pescar în larg fără barcă

Icosul 5
Când priveai la păsări din pieptul lor ieșeau alte păsări veneau la tine țiganii cu sufletul de aluminiu vroiau să îți ghicească în zațul de cafea depus pe inimă orice asemănare este pur întâmplătoare spuneai oglinzii

Bucură-te iubito că așa se bucură animalele de pradă după ce sunt sătule
Bucură-te iubito cruce de pâine pe apă din care ciugulesc peștii
Bucură-te iubito că mă pot uita în inima ta ca printr-un vizor
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 6
În ridurile cuvintelor se simt unduirile sunt niște serpentine unde sternul zboară haotic ca o hârtie în vânt mai sunt speranțe pentru că există cel puțin un om care încă nu s-a născut

Icosul 6
Oamenii cu tabieturi la butonieră te înghionteau de parcă ai fi fost un sac de cartofi în tine erau însă gânduri multe și frumoase numai bune de sărutat pe frunte dar cine să pună urechea pe pieptul tău ca să te asculte și să rămână urma urechii ca semn al certitudinii că da se apasă cu implicare

Bucură-te iubito că ai un dulap cu mai multe sertare decât loc pentru ele
Bucură-te iubito că stau îngerii în jurul tău ca la o sobă
Bucură-te iubito ca firele de iarbă în care se face dragoste
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 7
Pe stradă sunt linii ca în palmă sub formă de ebrietate din loc în loc vânzători cu privire de sticlă pisată cresc printre boscheții de la marginea bordurii curând nu o să se mai deosebească piatra de câine

Icosul 7
Mama ta uitase obiceiul de a mai avea palme imense iar poza tatălui avea mereu un nimb de praf în jur spre tine veneau păsări în galop aveai o glugă ca o capelă după ce mâncai pâine strîngeai firimiturile într-o grămăjoară sub formă de munte pe care visai să ajungi

Bucură-te iubito mai ai până să mai poți fi văzută doar prin microscop
Bucură-te iubito care visezi tâmple în flăcări
Bucură-te iubito că există iarbă în verde
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 8
Deschid ușa la frigider mă lovește o lumină albă știu că voi visa mirese în hol potcoavele încălțărilor ard mocnit în fundal o muzică de scaune trase pe podea

Icosul 8
Când va veni el în pieptul tău va începe să crească o girafă și te vei trezi cu capul în nori fericită inima deja la regim va semăna cu un cântec de fluier

Bucură-te iubito vom căsca brațele admirându-ne gingiile iubirii
Bucură-te iubito bucură-te sepia
Bucură-te iubito așa întinsă peste munți văi și ateliere de potcovit
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 9
Când eram copil mă jucam cu mingea a venit un băiat mai mare mi-a luat mingea și a degajat-o sus în soare așa tu cu mine te rog

Icosul 9
Afară ningea cu fulgi cât cățeii de usturoi îți atârnai visele pe sârmă erai roșie ca un fier înroșit văzându-l pe el ninsoarea s-a oprit brusc de parcă te-ai fi aflat în fața unei frunți de dumnezeu îl sărutai de parcă ai fi lins un nor îți venea să îi strângi pielea dorind să rămâi cu el sub unghii

Bucură-te iubito fără abajur
Bucură-te iubito cu tot cu plajă
Bucură-te iubito când visezi și când ești visată
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 10
Cititul doar decupează din norii de hârtie forme fără lesă și când mergi prin pădure singurul lucru prin care te deosebești de copacii din jur este inima răsucită în piept ca o țigară în scrumieră

Icosul 10
Era unul din cei căruia visai să îi ghicești în plescăitul de dimineață să îl ții în palme ca pe o gâză cu el soarele va trece prin dreapta pe o bicicletă cu miros de salcie oamenii în vârstă cu umbra în formă de avion de război vă vor binecuvânta prin tăcere

Bucură-te iubito de câte cifre există pe lume
Bucură-te iubito că nu îți mai face stomacul ca o mașină de spălat
Bucură-te iubito aer care trage la cântar
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 11
Peste masa din camera mea zboară păsări în formă de cană de mouse de pix de hârtie de monitor de cutie de chibrituri iar pereții le arată direcția

Icosul 11
Fire de păr adică multă multă frică știai că geamurile trebuiesc spălate pentru a fi văzuți oamenii mai bine și că nu trebuie să primește aplauze dimineața când reușește să te îmbraci acum toate s-au rezovat parcă gheața pe care stăteai s-a îngroșat mult cu un zgomot de fermoar

Bucură-te iubito cu tot cu frunze
Bucură-te iubito ce ți-ai înfășurat aripile ca pe niște ziare
Bucură-te iubito ca un zgomot ce sparge vitraliile liniștii
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică

Condacul 12
În metrou mă uit de la nivelul înălțimii mele capetele oamenilor par niște boabe de struguri așteptând să se contopească toți în vin să se cunoască să contribuie să ocupe același spațiu

Icosul 12
Ghivecele tale vor deveni adevărate terenuri agricole iubești florile le uzi cu apă apa de la botez după cât de frumos ți se reflectă chipul în ea de la o vreme

Bucură-te iubito că te transformi în păpușa cu care te jucai când erai mică
Bucură-te iubito căci mai ai două brațe ce îți mocnesc în piept
Bucură-te iubito ca un colț de pâine transformat într-un cap de pește
Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică
0144.908
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
1.472
Citire
8 min
Versuri
96
Actualizat

Cum sa citezi

ștefan ciobanu. “acatist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/1831574/acatist

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
de ce a fost(este)ocolita poezia asta de comentarii??? vizite vad ca sunt chiar foarte multe.
0
@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu
Stefan,

e colosal!
ai trasat desavarsirea unui cont biologic! Ai inlaturat declinul fizic si ai stiut sa aplici religiozitatea iubirii barbatesti care numai ea singura moare moartea simturilor ca sa le reinvieze prin s a c r a l i z a r e.

\"Bucură-te iubito mai ai până să mai poți fii văzută doar prin microscop\" e miracolul insusi pe care tu l-ai gasit, l-ai rostit si o sa-ti imprumute umbra lui sa te protejeze prin rugaciunea asta.
ai instrainat o femeie de toate ecuatiile vietuirii ei, le-ai furat, le-ai spalat cu apa sfintita si i le-ai dat inapoi. i-ai dat inapoi accesul la sfintenie pe care ea nu l-ar fi putut avea altfel, ai mantuit-o.

cu toata admiratia mea,
Veronica
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Liniștește-te Ștefan, poezia ta e bună, originală, nu excepțională dar bună. Iată ce i-aș reproșa eu , o prea mare lejeritate: \"În metrou mă uit de la nivelul înălțimii mele capetele oamenilor par niște boabe de struguri așteptând să se contopească toți în vin să se cunoască să contribuie să ocupe același spațiu\"- este un vers forțat, fără sclipiri și mai e și cuvântul acesta: \"să contribuie\"(?). Mai mult mi-au plăcut pasajele cu \"bucură-te!\". Cât despre lipsa comentariilor e cam așa- lenea de a dărui cuvinte a devenit cvasigenerală, fiecare așteaptă dar nu primește, nimeni nu dăruiește fără să primească. Nu-i așa că e normal și caracteristic și omenește de înțeles?
0
@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu
eu nu sunt de acord cu antevorbitorul meu.
toate pasajele care tin de cotidian au decupaje biblice la cam al 3-lea nivel de interpretare. te uiti prin ele dar au alt filigran daca le tii in lumina. dupa cum imi amintesc eu, un acatist contine (in icos sau condac, nu mai stiu) pasaje narative chiar, din viata sfantului, care sunt apoi transplantate pe descriptiv + pe imn.
uite, de ex:
\"Mama ta uitase obiceiul de a mai avea palme imense iar poza tatălui avea mereu un nimb de praf în jur spre tine veneau păsări în galop aveai o glugă ca o capelă după ce mâncai pâine strîngeai firimiturile întro grămăjoară sub formă de munte pe care visai să ajungi \"
- linie de descendenta demna de Sang Royal: mama ca o Fecioara Marie putin denivelata pe palierul prezentului, tata cu nimb, pasarile sunt mostenirea genetica sub forma de emanatii spirituale, muntele sfant unde se auto-initiaza cineva prin pelerinaj, etc etc.

sa ne intoarcem la sacru, ca forma a literaturii!!!
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
veronica, prima oara am zis ca fac o greseala combinand un stil bisericesc cu sentimentul iubirii si cantarea ei. dar mi-am zis ca este tot ceva de la Dumnezeu, chiar legea suprema data de el. multumesc ca te-ai oprit si ai citit
vasile, da, la acel pasaj am avut si eu retineri dar m-am riscat. ma bucur ca ai observat punctul slab, asta inseamna in primul rand ca ai citit.
chiar incepusem sa regret ca l-am postat aici.
nu vreau sa comentez restul, nu polemica vreau. normal ca inteleg.:)
ziua buna
0
@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu
pai toata poezia de dragoste a derivat din Cantarea Cantarilor...
iar pasajul acela e bun. e si liric si conceptual: oameni-boabe de strugure care asteapta o zdrobire divina sa fie transformati in vin de impartasanie.
0
@anghel-popAPAnghel Pop
Sunt unele comparații și metafore trase de păr (sternul zboară, vaporos ca un fier de călcat, bag mâna printre coaste), unele greșeli de redactare (un bilețele, întro, să mai poți FII), dar remixul religios își atinge scopul. Nu consider textul o blasfemie, ci o frumoasă declarație de adorație.
Mi-a plăcut. Cred că revin pe seară cu un comm mai elaborat, acum nu am timp.
P.S. Nu trebuia să fie 9 de \"Bucură-te\", adică 8 plus aia finală care se repetă? Așa știu.
Dacă tot ai făcut acatist, să o faci până la capăt. Poate te-ai temut de lungime, dar sunt unii cărora chiar le face plăcere să citească așa ceva.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
da, comparatia cu boabe de struguri am pus-o pentru simbolistica pe care o au strugurii.
poezia ca arta sacra, da, e un vis frumos. ca sa devina realitate trebuie sa devenim noi altceva, mai aprte.
iar da, arta sacrului include sicotidianul, vezi eliade.
naratia vietii sfantului pt care se face acatistul este inclusa in icos, lucru pe care l-am respectat intocmai dupa cum bine ai observat.
multumesc mult pentru revenire.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
da, comparatia cu boabe de struguri am pus-o pentru simbolistica pe care o au strugurii.
poezia ca arta sacra, da, e un vis frumos. ca sa devina realitate trebuie sa devenim noi altceva, mai aprte.
iar da, arta sacrului include sicotidianul, vezi eliade.
naratia vietii sfantului pt care se face acatistul este inclusa in icos, lucru pe care l-am respectat intocmai dupa cum bine ai observat.
multumesc mult pentru revenire.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
da, m-am temut de lungime sincer:) si asa ziceam ca e destul de lunga.
ma gandesc la ce ai zis, sa o fac pana la capat.
multumesc de citire:)
0
@doru-emanuel-iconarDIDoru Emanuel Iconar
Ștefan Ciobanu e singura poezie cu miez citită de mine aici în ultimele zile. Poate să mă-nșel, nu știu. Doar că sunt prea putin pregătit să pot spune ceva de valoare despre \"Acatistul\" tău, aș fi ajuns cel mult la offtopic cu cele câteva cuvinte aiurite pe care aș fi reușit să le însăilez. Am considerat că e mai bine să mă abțin.
Un simplu „mi-a plăcut, mi-a întregit ziua” nu este un comentariu așa cum se cere, pe bună dreptate, dar atât pot spune.
Iertare.

Doru Emanuel
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
sunt momente cand doar un simplu text iti face ziua fericita. uite ca textul meu a facut acest lucru tie.:)
multumesc de trecere
0
@petru-teodorPTPetru Teodor
notițe pe marginea textului:
- \"Fiindcă de mică purtai rochii vaporoase peste care treceai fierul de[...];\"
- superb vers - \"barca din care cobora mereu un miros de pește căruia mama îi spunea tata\";
- pisicile urcate pe lună (?) - sublinierea copilăriei cu o tușă cam groasă; ceea ce nu se poate spune de icosul 3, în care apare fragilitatea maturizării copilei atât de bine închegată; iar \"[...] mâna printre coaste [...]\" mie mi-a plăcut foarte mult;
-iarăși superb condacul 2; bine conturat și icosul 5 (deși nu mi-a plăcut bucuria burții sătule, chiar și de animal, unde bucuria este simplă, înțeleg asta, dar... nu știu cum să zic, nu se potrivește cu atmosfera de rugăciune-cântare - nu cobori sufletul, ci încerci să-l înalți; nu știu, poate exagerez);
- mici typo-uri se regăsesc prin text (condacul 4...);
- comparații frumoase, simboluri bine alese (\"bărbia genunchiului\", icosul 4; \"un pescar în larg fără barcă\", condacul 5);
- condacul 6 - \"[...] unde sternul [bate] haotic [...] cel puțin un om nenăscut\" (sau ce nu s-a născut [+/- încă]; inversiunea de aici se simte forțată);
- icosul 6 - \"[...] semn al certitudinii că da se apasă cu implicare\" (? - semn al trecerii/sau semn-impregnare; prea complicată formulrea, în rugăciune formularea trebuie menținută simplă, nu prin simplitatea cuvintelor, ci prin simplitatea așezării lor astfel încât efectul să fie maxim; evident asupra ta, grăitorul, purtătorul etc.); apoi icosul continuă cu \"Bucură-te [...]\", parte ce mi-a plăcut foarte mult (partea 2-3, exceptând 1 - sertarele, cărora nu le-am găsit rostul; înțeleg că ai vrut să zici \"că ai mai multe de dăruit, decât de pus deoparte\", dar asta nu se înțelege de aici);
- condacul 7 și icosul 7 - remarcabile, însă mă împiedic de comparația \"mai ai până să mai poți fi văzută doar prin microscop\" (știi ce se vede prin microscop dintr-un om? piesele recoltate; știi când se recoltează acele piese?) și de \"iarbă în verde\" (există și iarbă în galben și ocru și alte culori, este adevărat, dar iarba de regulă este verde, astfel încăt acesta sună cel putin parțial a pleonasm);
- condacul 8, icosul 9 - superbe; icosul 8 - parțial - doar \"Bucură-te [...]\";
zâmbete la condacul 9;
- icosul 10 - \"oamenii în vârstă cu umbra în formă de avion de război vă vor binecuvânta prin tăcere\" (foarte frumos);
- icosul 11 - partea de \"Bucură-te [...]\" este reușită;
- condacul 12 - m-aș fi oprit mai devreme cu el (fără \"să contribuie să ocupe același spațiu\");
- icosul 12 - de remarcat \"Bucură-te iubito căci mai ai două brațe ce îți mocnesc în piept\"

Concluzii: idee superbă, peisaje - căteva excelente, altele nu; iar versul \"Bucură-te iubito ca și când ai deveni Duminică\" este foarte bine ales. Să vedem mai departe! Mă bucur că am citit-o!

cu respect,
pt.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
multumesc de oprire asupra incercarii mele. e inca perfectibila. sunt constient ca nu am reusit sa pastrez firul, tensiunea de rugaciune tot acatistul. nici nu cred ca am urmarit asta. doar maturizarea personajului, pe care ati observat-o am vrut sa o tin sub control.
ce e reusit si ce nu. o sa cern mai incolo.
seara luminata
0