poem

de la o vreme am început să-ți caut poemele. :)
foarte bine surprinsă, în crescendo, această dezmorțire matinală, începând cu zgomotele ce spulberă somnul până la conștientizarea prezenței iubitei.
remarc strofele 3, 4 și 5, în întregime.
și o să vreau următoarea ta carte, când va fi să fie.

este singurul vers indiciu clar al aparentelor, cred eu...si parca nu se potriveste cu restul ca forma (mesajul lui da, foarte clar conturat)...aceeasi linie eleganta a unei poezii supla, rafinata, ce te face sa razi si sa plangi in acelasi timp... si pe care, culmea, chiar o inteleg...sau o simt...

ioana
multumeste pentru cuvinte

cu riscul de-a intra la offtopic, nu pot sa spun decat felicitari!
n-am citit poemul ca si cum l-as fi vizitat, l-am citit dinauntru.

cu prietenie,
andrei t

\"lumina e în piua\"
piuă?
face piu piu piu? ca robinetul de la baie?

\"cântec de lebădă\" mi se pare desuet, aș modifica, păstrând imaginea auditivă a țevilor bolborosite

\"drumurile sunt niște alei\"
uf... cam tautologic... nu se poate găsi altceva în afară de \"alei\"?

în rest poemul e direct și touchant, mi-au plăcut toate figurile
te votez!

adriana, o sa ai urmatoarea carte. te asigur. daca vrei poti sa o ai si pe asta de acum. da un mail
ioana, nu ai de ce sa multumesti. lucrurile firesti au menirea asta sa nu aibe nevoie de multumiri
andrei, multumesc de vizita
irina, multumesc de vot si de observatii