fuga

nu stiu de unde le scoti, cum reusesti, atat de vizual, atat de incantator. esti un geniu!


soarele era o pălărie mare de paie pusă într-un cui
până a venit un bătrân l-a luat l-a pus pe cap și a plecat zâmbind
mi s-a părut că avea o sapă pe umăr

: nu sunt geniu doar pentru trei versuri. :)
zi faina si tie in continuare

strofa cu bătrînul e prea reușită ca s-o lași la mijloc. eu aș muta-o cumva la urmă. ar merita, să ști.
în prima parte a poemului cam multe zare, zărit și orizont-uri. le-aș mai rări.
\"marsupiul pămîntului acela arid\" ...e cam arid. aș schimba în \"aridul marsupiu al pămîntului\"
în rest, Naum rulzz...știm prea bine.
amical de cursă lungă Ștefane...
G

: nu neg starea naum din text. nici nu am vrut sa o ascund foarte mult, e si normal ca sa fie observata.
cat despre sugestiile tale, ce sa zic... nu am stat sa calculez din acel punct de vedere inceputul. acel zare apare acolo nu intamplator in forme gen: orizont, zare, zari. doar este un spatiu deschis, asta vrea sa redea.
si \'\'aridul marsupiu al pămîntului\" introduce o cu totul alta stare.
multumesc de popas si de felul de a vedea poemul.

crăpăturile se ramificau până în zare ca o mafie

îl apucam cu două degete și îi dădeam drumul în crăpăturile acelea

din crăpături s-au cățărat până la noi toată noaptea

cred că și poezia a scăpat printre crăpături, trebuie să o mai cauți.
amical

: oare unde sunt crapaturile, la mine sau la comentariu tau dezlanat si neconvingator? sincer eu cred ca tu nici macar nu stii ce vrei pe siteul asta.