Poezie
zdrențuim
1 min lectură·
Mediu
ieri am văzut în
grădina blocului meu
un cap de păpușă
mi-am zis că peste ani
o să crească acolo un copac
căruia îi vor atârna de crengi
membre din plastic
capul păpușii o să fie
în parte foarte fericit
pentru că va avea din belșug
ceea ce acum îi lipsește
dar și foarte trist
pentru că va fi adânc îngropat
camioane pline cu membre din plastic
vor trece pe stradă
spre groapa de gunoi
lăsând în urmă un fum
ca un voal de mireasă
054.014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “zdrențuim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13916968/zdrentuimComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
foarte mișto textul. Chiar te pune puțin la meditat.Și totul pare atît de firav.
LIM.
LIM.
0
: monica, acum realizez jocul de cuvinte. exista etape din viata pe care rupem, sau daca vrei le zdrentuim si aruncam bucati din ele in gradina blocului.
multumesc de insemnare
liviu, sper sa puna. firavul inseamna si zdravan. :) multumesc
multumesc de insemnare
liviu, sper sa puna. firavul inseamna si zdravan. :) multumesc
0
păi, nu am cum să-ți caracterizez textul, este suficient cât de tare mi se pliază prin duritatea lui.
tu tai din start orice icnet, orice clipire din ochii-mărgeluțe, transpui practic, indolența, nesimțirea oamenilor, o b i ș n u i n ț a lor de a fi așa.
trist, dur, adevărat.
și-ncă ceva:
comentariul monicăi - argumentativ sau nu pentru înstelare - are tot respectul meu.
mai rar să citesc un comentariu pe un text, care nu face decât să-l completeze perfect.
ps. nu mi-a parvenit încă.
or fi ițele moșului prea încâlcite, ce știu eu?!
tu tai din start orice icnet, orice clipire din ochii-mărgeluțe, transpui practic, indolența, nesimțirea oamenilor, o b i ș n u i n ț a lor de a fi așa.
trist, dur, adevărat.
și-ncă ceva:
comentariul monicăi - argumentativ sau nu pentru înstelare - are tot respectul meu.
mai rar să citesc un comentariu pe un text, care nu face decât să-l completeze perfect.
ps. nu mi-a parvenit încă.
or fi ițele moșului prea încâlcite, ce știu eu?!
0

Așadar, sămânța ca un cap de plastic – excelentă metaforă! Surprinde cam un secol de cercetare științifică, uneori derulată orbește. Și totuși copacul acela imaginar și hibrid amenință că ar vrea să se înalțe. Hibriditatea lui să vină din clivajul dintre fericirea și tristețea extreme, adică ireconciliabile?
În engleză există un foarte folosit joc de cuvinte în jurul lui „member” – member, remember, disremember et cetera – care la noi nu este sau, oricum, nu în felul acesta. N-ar fi rău să ne amintim măcar din când în când unele lucruri, de pildă cum arată cu adevărat un copac, ca să nu spun că viața la bloc a îndepărtat omul de bucuria unei grădini. Interesant că ai tăiat primul rând chiar înainte de „grădină”.
Mă bucur că am deschis pagina ta.