SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
mulțumesc, Amanda!
și prietenului meu misterios :)
Pe textul:
„ecouri" de Stanica Ilie Viorel
o singură dată.
Dar încă este primăvară.
(se înțelege că-i vorba de gutui, nu îmi pare c-ar fi nevoie să se accentueze, oricum nu gutuiul este ideea
principală, pe el se sprijină meditația)
În anul care vine îmi doresc să zic (prea mult "s" acolo)
Că anul care a trecut a fost un an bun
Pentru că a înflorit gutuiul
Tot de două ori!
De două ori gutuiul (De atâtea ori)
Pe textul:
„Inflorescență" de Nincu Mircea
dar (!) mă refer la mine, cu altcineva... vezi tu :)
Pe textul:
„ecouri" de Stanica Ilie Viorel
este binevenită
se poate elimina balastul
voi gândi la asta
mulțumesc!
Pe textul:
„ecouri" de Stanica Ilie Viorel
spun:
- nu mă supăr pentru vreo părere!
primesc opiniile deschis, nu am orgolii, accept interpretări,
sugestii etc.
deci, e la liber!
o singură rugăminte am:- să funcționeze și reciproca!
- cel care propune să nu se supere dacă rămâne fiecare cu varianta sa
Pe textul:
„ecouri" de Stanica Ilie Viorel
aș folosi M pentru muza din ultimul vers
spor!
Pe textul:
„dansând cu Muza" de FLOARE PETROV
da, îmi amintesc!
le ciunteam aripile să nu mai zboare peste gard, în grădină
Pe textul:
„... fără cruțare -" de Miclăuș Silvestru
mulțumesc pentru părere,
îmi folosește
Pe textul:
„carnală" de Stanica Ilie Viorel
pe vremuri era acea migrație a forței de muncă
trăgea omul la oraș să facă o casă la țară
apoi, visele... uneori devenite morgane
în fapt, captivi suntem
citit cu plăcere
acestei lumi plină*
Pe textul:
„e ceva sălbatic în aer cînd suferi" de Daniela Davidoff
mi-a șoptit un prieten, eu nu observasem
Pe textul:
„Rătăcire într-o clipă" de Emilian Lican
unde e lan de grâu și prin grâu mulți maci
doar să nu fie lupi că unde e lan sunt și d'ăia
Pe textul:
„Ghicitoare 639" de Miclăuș Silvestru
foarte frumos țesută, cu un final superb!
Pe textul:
„derbedeul" de Ioan Postolache-Doljești
lovind hotărât, lângă picior, cu un toiag din lemn de corn
Pe textul:
„Ghicitoare 639" de Miclăuș Silvestru
și atunci, ca și acum, nimeni să-l asculte
este auzit și, lor, le pare un zgomot de fond
37 de ani
și atunci, ca și acum...
cu respect!
Pe textul:
„Trezește-te, America !" de Cristian Petru Balan
la umbră de măr sub flori
dulce-amară (fără O )
Pân-la urmă
la finalul acesta aș renunța:
"De dragoste, de dragă:
Cea mai bună!"
plăcut!
Pe textul:
„Rătăcire într-o clipă" de Emilian Lican
chiar mai mult de atât, căci textul îmi pare o mulțime de intersecții ale frazelor
ca zalele unui lanț, vers legat în vers
(cum nu știu teoria, spun exact ceea ce gândesc, sper să se înțeleagă ce vreau să zic)
chiar și obișnuințele par a fi puse una peste alta în straturile devenirii
interesant!
mie îmi place genul,
și nu mă refer neapărat la tehnică (care în acest caz adaugă valoare textului),
ci la latura filozofică,
dar sunt curios câți alții sunt dispuși să consume așa ceva
spor!
Pe textul:
„din dedulcire în dedulcire, am rămas cu pietrele amare" de George Pașa