din dedulcire în dedulcire, am rămas cu pietrele amare

*

am ales ecoul înăbușit în pâslă pe o scară de la 1 la 2 cine vrea să audă va auzi mai departe sau mult mai aproape îți este ziua ca o scară cu sunete prelungite stârnesc amiaza uitatelor poveri le-a sosit ceasul întoarcerii doar noi ca două lespezi ce-și ocrotesc una alteia amarul îmbrățișate pentru liniștea florilor în dimineața aceasta limpede și blândă ne recompunem din risipiri

*

sigur amarul nu vine din spaima de dulce cumva aduce cu îngroparea prin dedulcire în moarte e o altă viață în care Dumnezeu a îngropat sensul așa de greu ne dezlipim de lucruri pe cât de ușor ne detașăm de oameni cu absența neiubitorului de lume spune praf și închide cercul încorporează în sine dimineața pierdută pentru mine strângi roua din flori nu risipirii se dedă iubirea