ar fi fost bună o strigătură, dar ai preferat să asculți cântecul evadat din pietre

un murmur îndepărtat ca o litanie

vor fi prins pietrele glas în inimile înstrăinate

și acum evadează printr-un ecou târziu

starea ta de acum e ca o stare pe loc

pentru strigătură ar trebui să n-ai stare

să se zguduie pământul sub tine ca într-un joc săltăreț

să curgă transpirația în timp ce inspirația bate pasul pe loc

dar te-mpaci cu evadatul ăsta din umbră

cântecul pietrelor zbuciumate

surghiunit în propria ta inimă

îl asculți și îi dai înțeles

poate că niciodată n-ai creat nimic

doar ai lăsat cântecul să curgă în auz

potolit sau cascadă-nspumată

murmurul se îndepărtează tot mai mult

nici măcar un ecou