Stanica Ilie Viorel

uneori
muzică populară
de exemplu Emil Gavriș,
dar mai cu plăcere ascult Phoenix

zeii suferinței, printre ei zeul iubirii
anestezia, acest remediu efemer

interesant!

cine va mai simți gustul?
o critică adusă contemporanului, evident o lume artificială, de plastic
mi-a adus în minte povestea gustului uitat

poate și astfel de poeme vor ajuta la întârzierea procesului,
poate chiar mai mult, cine știe...

sumtem* generația de polietilenă

o interpretare solidă, gând la gând
mulțumesc!

un comentariu pe care îl primesc ca pe un vreasc pus pe focul bucuriei

mulțumesc!

că eu nu prea țin post!

săptămână luminată!

dacă o cumperi sau nu depinde de tine
comerciantul care închide magazinul pune un anunț
pe acest site este chiar atât de dificil să se ofere o explicație, un termen, o atenționare înainte de a opri site-ul, gen:
" vă informăm că în perioada... site-ul intră în lucrări de..." ?

site-ul în ce regim funcționează?
și când va funcționa în regim normal?

funcționează
versiunea veche va mai reporni?

test

este rea mingea de ping pong, căci ea doar își face datoria- aceea de a juca rolul oului pe care unele găini îl ciocăne și-l sparge
așa, văzând că nu răzbește (cu mingea pe care o crede ou) se dezvață de obiceiul dăunător
concluzia, mingea e rea doar pentru găini :)
mai degrabă, în poezica ta, observ că rele sunt găinile care nu fac ouă să aibă cu ce să dreagă bătrâna zeama

dacă e cu steluță dilema înseamnă că s-a dus amurgul și ceru-i senin

mulțumesc pentru apreciere!

nea' Ilie, croitorul
s-a dus pe la frizerie
să-i așeze, un pic, părul

mai bună, oaspeții se înghesuie la tava ta, eu cum să mai schimb rețeta?
recunosc că îmi place și gust și eu
cum nu sunt invidios, chiar nu mă feresc să fac asta
așa că, te trag de mânecă și aflu rețeta, poate data viitoare reușesc și eu

sincer, nu știu dacă modific ceva la text, acum doar mă bucur de interacțiune

oricum, mulțumesc!

varianta ta este mai reușită și, chiar dacă este inspirată din textul meu, zic că este destul de originală
cât să o păstrezi și să o revendici
nu vei întâlni opoziție din partea mea :)
dacă vrei să eviți vreo critică, poți să adaugi o notă de genul
cover Dilema lui Tego :)

chiar îmi place versiunea ta, iar textul are la origine o discuție purtată de noi doi pe un alt text de al meu

mulțumesc!

n-ar strica să las tot comentariul pus în ciornă la prima citire,
e bine că am păstrat ciorna (zic)
deci, să fie primit ca firmă brută :)

dacă cuvântul s-a propus inițial ca formă de reprezentare în vederea unui acord de comunicare cu rost de supraviețuire, mai apoi pentru conviețuire și până la complex, ulterior cuvântului i s-a adăugat un conținut dincolo de abordarea simplă, descriptivă, de tip mesaj emițător-receptor, decriptate simplă, plecând de la sunet, la compuși de sunete. s-a adăugat, deci, valențe noi semnificației, s-a împins în conținut visarea, creativitatea, metafora, sinonimitatea, abstractul, codificarea.

ce este cuvântul astăzi? tot un mijloc de comunicare, dar cu un conținut mult mai complex. dacă, de exemplu, cuvântul "sud" a fost inițial doar un reper cardinal, ulterior, imediat sau mai târziu, pe măsura cunoașterii, noi valențe, de exemplu mijloc, amiază, centru, ori poate chiar ceva care în raport cu ceea ce se află la sud de o origine (ca de exemplu, dacă la sud se află mereu o stâncă, cu timpul se va spune nu că pornim spre sud, ci spre stâncă).

acum se poate avea în vedere și comportamentul indivizilor. căci, în epoca cunoașterii se vor îngrășa în sensuri cuvintele, pe când în epoca în care procesul creativ este înlocuit cu cel intuitiv cuvintele se golesc de formă și de substanță. dacă în trecut, sau în unele limbi, se foloseau mai multe cuvinte pentru a exprima ceva (cuvinte compuse sau propoziții), astăzi se folosesc prescurtări sau simboluri (emoticoane) lăsând înțelegerea sensului la alegerea intuitivă a conlocutorului

spor!

ai devoalat
pot spune că nu s-a pierdut mesajul
nici nu-mi rezulta altceva decât "speranța"

mi-a plăcut!
are și poveste

de corectat "vroia*/voia să scrie"

cum să vezi în tot răul un bine :)

am găsit loc de parcare la umbră - vai ce noroc!
mi-au răhățit parbrizul- na belea!
dar în superstiția comună e semn de noroc- musai să joc la loto!
nu mau sunt supărat pe voi, guguștiucilor, ba dimpotrivă
dacă nu îmi murdăreați parbrizul, nu vă ascultam uguitul gingaș și nici nu mă opream să privesc teiul meu preferat, de care uit luat cu grijile

dacă mai și câștig la loto, vă dedic un poem, promit! :))