Stanica Ilie Viorel

asexuați, dar apoi faci vorbire de bărbați și fete (chiar și "fete" îmi pare nepotrivit, de ce nu femei?)
"tibetanii și mongolii care cred și-acum că primii oameni erau luminoşi şi asexuați, că și-o trăgeau privindu-se, lumina din privirea bărbatului atingea suav corpul luminos al fetei"

"cu mâinile" cred că e nefolositor, "s-au atins" este suficient și mai cuprinzător

o idee faină această meditație
păcat că nu-i oferi o formă potrivită, așa pare o notă de jurnal

spor!

primul vers e din Brâncuși
pe la mijlocul textului se poate observa că e din opera lui Creangă
finalul e de la Usain Bolt
mai sunt câțiva pe acolo, dar i-am enumerat pe cei mai cunoscuți

important e că, folosind de la fiecare, am avut grijă ca prozodia să fie fără cusur

ce întâmplare :)

pe haiku :)
un fel de piure

tehnică imperfectă :)

un cântec cade lângă fereastra (deschisă)
deschisă îți (tu, ție...) poartă umerii goi (,) cafeaua-i (aburindă)
aburindă e clipa rămasă în urma
acordurilor care au pătruns în noi (aici s-a mutat decupajul)
(în noi) vibrează vibrează locul ceilalți sunt (încă acolo)
încă acolo eu stau tu stai într-un joc

*
cam aceasta este propunerea ... ambiguitate maximă :)

mulțumesc!

interesant ceea ce spui, cu toate că nu prea înțeleg termenul "depășit" în raport cu așa ceva
prefer "retro", "vintage" :))
adică, sunt genuri care rămân actuale? atunci, bravo lor! asta înseamnă că sunt apreciate de un public larg
eu primesc cu plăcere varianta un text-un cititor; la decupaje se pare că am întâlnit-o pe Amanda (căreia îi place genul) deci misiunea este îndeplinită :)

m-ai făcut curios în ceea ce privește utilizarea acestei tehnici de către Ottilia, voi căuta să văd cum a făcut asta, orice drum bătut deja de alții poate fi un drum mai sigur

bănuiesc că ceea ce scriu, cum scriu, nu poate fi o noutate de gen, doar că eu n-am de unde să știu, îmi lipsește studiul
am punctat cele spuse în comentariul adresat Amandei pentru o clarificare a situației de fapt, mai ales despre faptul că nu cunosc vreo rigoare pentru acest gen

pentru cui îi place să își gâdile orgoliul, dar se abține să o spună, o spun eu:
- am scris la nimereală așa ceva, putând fi încadrat la categoria "prost să fii, noroc să ai",
fără vreo pretenție

mulțumesc!

sincer, nu știu dacă este folosită această tehnică și se impune ceva anume
acest gen de scriere mi-a "venit" pur și simplu și își propune să ofere un text
asemănător unui puzzle, dar cu piesele puse la rând, nu de-a valma
uneori, pentru a păstra conținutul, piesele sunt și cu "defect" de fabricație
adică "decupajul" întregului nu este simetric, dar decupajul există
nu știu dacă am reinventat apa caldă, dar știu sigur că ideea nu este inspirată
pe de altă parte, este un gen de exprimare care mie mi se potrivește, am tendința să
ofer texte mai greu de decriptat, până la ambiguitate chiar

voi analiza sugestiile tale
mulțumesc!

picotesc

foarte probabil ai văzut toate astea de la fereastra hotelului, dar acesta să fie titlul ?

această imagine observată de un ochi fin care privește atât la cer cât și la valuri
nu știu dacă, nu cumva, tocmai această idee ar fi dat mai multă valoare expresivă poeziei
vorbindu-se cum, în oglindă, spuma valurilor, încet încet, mângâie stânca
cel puțin așa văd, cum norii alunecă precum melcii, într-un fel leneș (aș chiar înlocui "se mișcă" cu ceva care sugerează asta și felul cum se întâmplă), ori se târâie, dacă par reptile uriașe cu burți mari și albe, reptile de piatră (aș spube)
iar spuma aceea, de asemenea, deasupra valurilor-cer de ape, pas cu pas se apropie de stâncă, în final mângâind-o acolo unde valurile au izbit-o

mulțimea imortalizează momentul, poate, ca o paranteză e versul acela care vrea să sublinieze prezența privitorului, dar cu scosul telefoanelor... tu știi
spumele pot aluneca, în forme de nori și reptile de apă (în cazul lor)

pare o variantă nici concentrată, care să ofere puținul misterios, dar nici povestită care să transmită emoția întreagă
ideea se observă perfect
să-i zicem crochiu :)

tânăr și neliniștit

sub parfum de tei și cântec de ciocârlan
"înlăuntru copiii copiilor noștri
se țin de mână"

ce făceau ei pe acolo? :)

partea aceea îmi place și mie, de-mi vine să scriu numai despre așa ceva :))

o zi minunată îți doresc!

poezia... o văd întreagă pe niște acorduri
mie îmi aduce aminte de vremea când consumam acest gen de stare
acum... denim, denim :) mai mult diesel
oricum, m-a dus în trecut
și cred că în 2007 eram mai aproape de stare

dar nu sunt de trecut cu vederea comentariile
parcă am citit o pagină de revistă

un acord cu torsul acela pe care nu l-aș fi observat cu toată lâna toarsă
chiar și după ce mi-ai atras atenția, îmi părea că tot cu lâna se leagă articolul

cât despre ritm, cred că în varianta propusă de tine chiar duce către melodicitatea unui descântec
am recitit, am chiar înregistrat să mă ascult, prefer varianta narativă

dar, voi mai reveni pe text, mai ales că mi-ai oferit și sugestii complete, de real ajutor

mulțumesc!

PS: acea bătaie în plus, e în inima multora, pentru unii, pentru alții...

reușită prezentare!
chiar mă văd privind macii pe câmpul verde pe geamul mașinii/trenului...

de ce nu?
mai pui că e și de lucru să te "îmbeți"

aceasta-i parte a trecerii timpului care cuprinde, printre altele, și zbaterea poetului, căci iată:
- a fost o vreme când aș fi scris despre ceea ce trăiam ântr-un vis de coșmar, cel puțin așa îl pot descrie acum când mă gândesc la acele vremuri;
- apoi, m-am ridicat din abis prin poezie încercam vindecarea și regăsirea sinelui, dar n-am pus pe hârtie cuvintele;
- nu s-a dospit poemul, el există, dar eu îl păstrez ca pe o speranță pe care o simt cape o parte nevăzută a firii, nicicând materializată. nu încă! dar este acolo, la fel cum bătaia inimii pe care nu o vedem, nici noi, dar nici ceilalți, doar că poetul o simte și știe, la fel ca ceilalți, că ea este acolo, în pieptul celui care o poartă.

zbaterea continuă...
"va continua să tacă
în mine să se desfacă
și pace să nu-mi dea"

o poezie care transmite ideea, poate ar fi nevoie de mai mult pentru a oferi, dacă nu emoție (cu toate că asta s-ar dori), măcar ceva metafore care să surpindă
cred că fiecărei strofe i se poate adăuga ceva în acest sens

spor și inspirație!

21 mai
o fi fost ploaie de mai... eu, mai tu :)
mulțumesc, Iulia!

să mergi pe sârmuliță și să nu te lovești de obstacole,
dar nici așteptări să nu ai
căci lumea nu-i rotundă
și nici concretă
de mână nu te ține nimeni

Iulia, Amanda
mulțumiri!