Stanica Ilie Viorel

ceea ce comentezi nu mi se pare formal a fi poezie...insa ideea ma izbeste...cu cata ardoare m-as agata de marginile abisului in care tu -cazand- te simti atat de bine...DE CE??

iti las un gand sincer si iti devalui bucuria sa te gasesc mereu alaturi.

Curajul celui care zguduie randuielile,regulile,traditiile, va fi mereu constrans la a se retrage, a se spovedi, la a se remusca...Nu esti primul si nici ultimul care pateste asa ceva.
Despre parerea ta nu pot spune decat ca, ori reprezinta perceptia unei intelegeri mult peste medie, ori ca de fapt e perceptia unei neintelegeri totale...Si asta timpul o va dovedi.Important este ca, daca ai argumente si nu constrangeri subiective ale unor repulsii provenite de la un \"dascal\" mediocru, sa-ti sustii parerea cu puterea invingatorului...Caci soarta multor \"initiatori\" ca tine e de cele mai multe ori infrangerea.
Provocarea pe care o lansezi nu este nici pe de parte mediocra;tu nu ataci...insa( ar fi fost culmea sa nu fie asa) esti atacat.
Progresul cunoaste deveniri doar din revolte si noi perceptii.Ori, ar fi o dovada de naivitate sa credem ca structura social,perceptiile individuale, factorii externi nu aduc o evolutie cu totul altfel fata de inceputul secolului trecut, in care au iesit la lumina atat creatiile despre care vorbim ,cat si criticile care le-au ridicat in slavi ori le-au tercut in arhive inchise.
Fie sa existam curati si cat mai putini subiectivi in perceptii astfel incat, daca nu putem sa fim corecti, macar sa fim drepti.
Cu drag, Tego.

:o)
am enzatia ca textul e mai mult o replica decat o cugetare...daca am dreptate, as ruga autorul sa ne spuna sincer ce anume l-a determinat sa \"replice\" asa ceva...ca daca e sa despicam firul ajungem la ce fost si ce s-a mai spus atat de multe ori incat a devenit aproape obositor
ar mai fi ceva...floarea aia miroase bine sau a luat izul malului statut??

nu cutez decat sa multumesc trecerii tale...sperand sa fie \"ultima\" data cand sunt imperfect:o)

As vrea sa spun fara sa tulbur frumuseatea randurilor tale...
La multi ani!

Tego

cerului ii dau chemarea tunetelor ce altadata
ma loveau sub pasul care
ma purta in lumea toata
numai soarele batranul inchega in mine raze
si-n desertul lumii mele
racoream setea de mine
pe hartii …in doua fraze

Cu drag ,Tego.

:o)

In viata mea ...tot ce a fost rau a venit dinspre oameni...
Din tot raul trait in 34 de ani, tiganii n-au participat cu 1% in acest sens...si am avut contact cu acestia,nu mai mult,nici mai putin...Cine crede ca e mai presus ca fiinta decat un semen e un ratacit.
Solutii?? -Da! Fara compromisuri in fata legilor care guverneaza regulile sociale...Atat.

Cu acelasi respect

multumesc de trecere Dan...un punct de vedere, o critica care pentru mine nu poate fi decat pozitiva.

delirul sentimentului...dublul inteles, nu face dezacordul cat e cantecul sarutului pierdut in iarba...doar el cantecul pastreaza semnele...multumesc de trecere...si de critica mai ales..cu drag.

multumesc si tie lory...cu bunele si (ne)bunele acestui site va apreciez sincer

sesizezi corect jocul sentimentelor transpus in vorbe...raman insa acele doua randuri nespuse

Multumesc.

pe aripa-mi franta durerea e surda
si zborul din mine in mine se pierde
numai tacerea amara si cruda
pe ochi-mi in lacrimi se vede

ehh...multumesc de sfat

Cu drag,Tego

carne si spirit...dualitate,cata cautare in cel ce apeleaza chiar si la ritualuri...aproape e usa trecerii...iar el cainele mitologic...o stie, te simte, iti spune si tie

Cu drag, Tego.

Sunt bucuros sa aflu aceasta impresie...
Multumesc mult pentru vorbele tale.

mielul si stelele...cat suntem?
suntem iarba,fan,uger cald,tarc...si totusi ne intoarcem la stele...cei ce raman in urma cauta un pas inainte,ducand mai departe amintiri...
nu-i frumos sa-mi comentez versurile,dar am vrut sa lamuresc un pic ideea...si de ce nu...imi plac discutiile pertinente, comentariul tau asta a fost...nu conteaza cat de reusit este textul...incercam si noi:))...
Multumesc de trecere.

am reintrat ca sa recitesc poemul si am citit si comentariile...
am ales sa citesc acest poem datorita titlului...fiind sub influenta unui camp plin cu floarea soarelui pe care l-am intalnit cand veneam de la mare...l-am si fotografiat...am descoperit un poem puternic...
despre autor?...nici nu stiu daca am mai citit ceva scris de el...
aceasta interventie e o reactie umana la ceea ce a scris Nichita Victoria
ce este amuzant?

ehh...ca o plimbare prin graul secerat deja...sa nu uitam ca intr-un timp trecut banalitatea nu avea ce cauta in noi pentru ca eram curiosi...acum suntem obositi...ori poate secerati...
au fost si zile cand poteca prin grul verde era...si sangele cauta spre inima prin macii infloriti...acum suntem obositi...si secerati

Cu drag...

Prind sentimentul ce ma incearca , dau un copy-paste (cu voia ta) ...o dementa, o putere si o realitate care face sa incolteasca chiar si stalpii de floarea soarelui.

Multumesc pentru asa ceva..

ohh...multumesc mult...\"joaca\" ta ma incanta

ohh!! revenire dupa un soare batran imbatranit- concediu la mare...soare...
va multumesc de vizita...si cer iertare ca n-am fost aici sa va intampin...