Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
îmi venea să zic mănunchi
după capra de care aveai nevoie… a fost clar
Pe textul:
„Ghicitoare 461" de Miclăuș Silvestru
când ai spus despre capră mi-a fost clar
dacă capra le-a spui iezilor:
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
a devenit ușor:)
aștetăm următoarea provocare
Pe textul:
„Ghicitoare 461" de Miclăuș Silvestru
inteligență și bun simț
cu drag
Pe textul:
„Ghicitoare 461" de Miclăuș Silvestru
și totuși omul acesta nu condamnă, ci roagă. ăsta este destinul umilinței născute din iubire.
ce poate fi mai profund decât această iertare și împăcare și această rugă?
tot coșmarul este, dar se leapădă omul de acesta făcând să pară ireal.
pentru că acolo este motivul pentru care luptă, pentru care trebuie să fie treaz: copilul său.
multă jale pentru un om
respect pentru că nu este supus îndoielii
ofer o îmbrățișare, sinceră, momentului.
Pe textul:
„Te rog, Doamne, nu mai scrie în zori" de Antonia-Luiza Zavalic
este o amintire, nu-i așa?
parcă te văd (cu toate că nu-mi imaginam dacă nu scriai poemul) cum te oboseai toată și de importanța situației și de bucuria libertăților lumești, așa cum numai prin ochi de copil se pot vedea.
aș fi vrut să oferi mai mult. un pic din mirosul salcâmilor, din umerii tatălui, din inima copilului.
se putea mai mult, dar sunt pentru aceste memorii adăpostite cu grijă care sunt scoase la iveală de un adult. mă bucură să aflu acest gen de vis dulce.
Pe textul:
„mama ne aştepta cu sufletul la gură iar" de Ottilia Ardeleanu
tariful peste un dermatolog
ăsta nu jupoaie, ci belește
îi spunem: dom’ doctor…
Pe textul:
„Dermatologul" de Sorin Olariu
da’ ce ai tu cu tălpile mele? și nici n-ai dat steluță! că parcă de la tine dai.
no, apăi nici nu îți fac rost de bilet…
***
e o variantă bună interpretarea ta. ar fi de luat în considerare. deocamdată o las pe tălpi, pentru că de acolo mi-a pornit ideea- tălpile goale pe pământul rece, ar spune ele ceva, da’s proaste.
apoi mi-am zis: nu! tălpile nu-s proaste! că d’aia e vorba aia: - revino cu tălpile pe pământ.
și dacă nu-s proaste, ia să o zic la toată lumea.
da’ dă nu crezi, după paranteza asta că mi-a trecut necazu’ pe tine
Pe textul:
„eternitatea e un loc strâmt" de Stanica Ilie Viorel
mulțam pentru steluță
am promis, deci, pun o vorbă bună și pentru tine. să prinzi loc în eternitate.
Pe textul:
„eternitatea e un loc strâmt" de Stanica Ilie Viorel
să se împlinească urarea!:)
Pe textul:
„Despre bunicuțe, Duchamp și cotația aurului" de Ionuț Georgescu
RecomandatPS- stocul este limitat. Primul venit, primul servit.
Nu fiți zgârciți! Puneți steluța pentru eternitate.
Pe textul:
„eternitatea e un loc strâmt" de Stanica Ilie Viorel
dacă impozitul se plătește în natură, de acord!
- nu vreau să fac parte din comisia de inventariere și nici dintre cei care se ocupă cu executarea silită.
- zic că toate impozitele strânse să fie contribuție la bugetul uniunii
dincolo de râsu-plânsu, da! este în natura umană să se arunce cu piatra (că tot ziceai mai devreme), dar și să fie o artă scărpinatul în cur (dacă emulația impune)
acu’, să ne fie cu iertare, și pământul a fost plat și era la modă. diferența e că pe atunci nu se inventaseră magneții de frigider.
citit cu relax.
PS:- vine ea vremea când erecția fi-va artă (cubism).
Pe textul:
„Despre bunicuțe, Duchamp și cotația aurului" de Ionuț Georgescu
RecomandatPS:- pentru partea citată ai suma de la zero la unu, interval închis, în stele agonice
Pe textul:
„Cel care dă primul cu piatra" de Ionuț Georgescu
“prima dată…” și ce să vezi? e peste tot. și prima, și a doua…
da. problema este.
dar zice pe undeva un cineva: dacă o problemă se poate rezolva, atunci de că să ne mai facem griji? dacă nu se poate rezolva, atunci ce rost are îngrijorarea?
știu, poemul tău nu admite îngrijorarea și nici nu o propune ca temă.
mie îmi arată un lanț- fiecare verigă un strop ce s-ar contopi cu următoarea verigă, dar n-ar mai fi lanțul.
mult adevăr, dar și multă tristețe
Pe textul:
„descarcă. panouri laterale" de Leonard Ancuta
acu’ dau eu pe google să văd ce-i cu epsilon, că la clasa a unșpea e o cale atât de lungă…
- nu m-am prins. și când mă gândesc că analiza aia mi-a schimbat destinu’ :(
“Această iubire a fost fumată până la filtru
am degetele îngălbenite de nicotina atâtor întâmplări
acum funcționez normal
râd, plâng și mi-am ars toate corăbiile”
are un start bun poemul, dar apoi se îngroașă gluma. termenii ăia parcă sunt fermoarul în care se prinde textila.
“ce mișto ar fi fost dacă am fi curs invers
eu aș fi știut cele mai multe moduri de a nu te înțelege
tu ai fi cunoscut cele cele mai multe întâmplări de a mă pierde
și ne-am fi ales și un dumnezeu care dă primul cu piatra”
finalul e o replică bună pentru partea de început.
PS:- ca să nu mai caut, care e treaba cu epsilon?
O zi infint de bună!
dar de la unu până la doi, să lăsăm și pentru mâine, infinitului, o șansă.
Pe textul:
„Cel care dă primul cu piatra" de Ionuț Georgescu
ori scriem, ori ne batem joc…
Pe textul:
„Adidași mărimea 38" de Ionuț Georgescu
Recomandatte scarpini în barbă sau pe cap și nu știi ce să alegi
Pe textul:
„Ghicitoare 461" de Miclăuș Silvestru
apoi la pieptăn, unul cu 8 capete, bun de dat prin barbă, dar și pe o chelie deasă
Pe textul:
„Ghicitoare 461" de Miclăuș Silvestru
