Stanica Ilie Viorel

prima parte pare cronica prevestirilor. nu m-au atras prevestirile, dar o pot privi ca pe o analiză. sper că nu va fi decât o ipoteză care va rămâne în stadiul ficțiunii. din păcate, se poate spune că este doar extrapolare a situație actuale. poate soarele verii le va coace vortexul nu vor dace insolație.
am încercat să simt starea imaginându-mi recitarea- ideea propune revolta, dar ceva, forța, lipsește. poate este o interpretare meditativă, tristă, resemnare în fața realității.

revin

pisică (zice un grup de cercetători, britanici, of course) că pisica preia emoțiile negative, dar nu se împacă cu suta
pentru kant al tău și de pretutindeni, cu cât suferința este mai mare cu atât vrea să intre în ea

poem de stare

bună interpretarea
aș paria pentru 1% din felicitări pentru răspunsul tău:)

nu ai avut răbdare să mângâii codrul mamă (interesantă propunere, era frate, acu’ e mamă) și să-l fălosești și pe dânsul/dânsa cu niște straie mai alese (cuvinte/ versuri)

e făinuț ca propunere, dar puțin pentru tema aleasă.

să zicem că-i o floare dăruită din inimă, nu buchetul propunerilor indecente:)

citind textul și comentariile, zic:
- dacă nu erau comentariile concluzionam, după prima citire (ieri), că este o critică adusă stării de iluzie indusă de drogul cotidian care, se manifestă și se poate vizualiza sub diverse forme.
- un text cu o ofertă interesantă de metafore. mie mi-a plăcut de ex. aceea cu nopțile pictate de un fir de păianjen. Îmi inspiră fragilitatea existenței nocturne, între realitate și inconștient, somnul; se accentuează grafic printr-o altă figură de stil prin care se dezvoltă ideea confuziei, respectiv, percepția firului de păianjen care este fragil la prima vedere, dar care are o forță uimitoare dacă e să-l analizăm profund, științific.
-totuși, am trăit senzația de deja vu. îmi pare că am întâlnit metaforele și altundeva, de curând (spun asta pentru că eu am memoria scurtă).
- văzând comentariile, rămân cu impresia că folosești poezia un pic impropriu. ori ai ales să te adresezi exclusiv avizaților. cred că ideile, interpretările cu referire la temă, sunt în mintea autorului dar se fragmentează, chiar se “evaporă” pe traseu.

dar, una peste alta, am citit cu interes

spor!

mormolocii

și niște pui de rândunică în cuib

l-ai scuturat de rever și acu’ îl mângâi?
omul și-o fi tăiat iubirea în felii, din pricină de dialog al cunoașterii
n-avea vreme de iluzii

o fi devreme, ori prea târziu
întoarcerea la origini, condiția umană

la ce îi spui tu “kant”?

un buchet de pleurotus

un text frât pe o idee întreagă:) cam asta am reușit aici
poate îi pun atele, vreodată


mulțumesc pentru sfat:)

doar am reflectat

mulțumesc pentru cuvinte

ghicitoarea de rezervă

anotimpurile

fetele moșului:)

acu’ să văd cum te descurci!

ar fi și varianta mea, pentru că e chestiune de vizual, pe care aș dori să pun accentul, sunt de pus acolo pentru că-i vreau bariera luminii/ cortina.
altfel, o dojană care poate veni, în același context, din partea bunicului, învățătorului, prietenului, poetului
s-a ales bunicul, propunere sau alegere intimă.

o invitație, concentrată în câteva rânduri, la meditație.
să fie starea tulbure, întunecată, o situație care să ne sperie? merităm liniștea, seninul?
se pare că nu suntem pregătiți. trebuie să răbdăm.

Iulia și Ottilia, eu îl țin.
Să vă luați la voi pantofi cu toc, să-l doară:)

monah și mănăstire (zice că mănăstire-i parțial din slavă)

celula eremitului

la băcănie
că mirosea a ciolan afumat și nevasta băcanului purta o broboadă roșă cu bule albe/ a crezut pilotul că-i impegatu’ de mișcare pe pistă