Poezie
Fără inimi, din lut galben, strigoi
4 min lectură·
Mediu
Fără inimi, e-acum deja-n Europa
ultima toamnă de pace,
întâia toamnă de război cu... strigoi,
după Camil,
în schimb,
după Cezar,
va fi iarăși "Întunecare",
vor apărea cicatrici pe fețe oribile,
plăgi, boli molipsitoare,
nedreptăți sociale, politice,
alte sângerări militare, civile
grele-n stepa euroasiatică brăzdată —
prea agravate îi sunt
din seceta verii fisurile,
avariate clădirile, aprinse cartiere întregi
de-alt nor de rachete,
dinspre Caspică sau dinspre Neagră,
în suflul nimicitor al exploziilor
geamurile zboară spre vremea de-apoi
"Serile în cătunul de lângă Dikanka"
naționale ucrainene (hahole-cazace)
reîncep la lumânări, opaițe,
fără gaz lampant, curent, căldură
doar la foc sufletesc, abia pâlpâind,
rămâne speranța mântuirii... vieților
în vetre din iarna trecută,
cu atâtea superstiții, mituri și urlet
La înmormântări, bântuiții tresar
în semitrezire, reasudați,
morții lor în catafalce surâd,
la sfărâmări de parcuri, mantaua
lui Gogol apare, ori grotesc, "Nasul"
furat
de-un mojic soldat de pe Neva,-n retragere,
muzee, liziere,-orașe,
comune, școli, gări
își ies din perimetrele lor,
se fac într-o clipă și zob,
ce să mai iasă oare din piepturile
gropilor comune prin Donbass,
decât o neuitare-a Moscovei
neiertătoare,
o vendetă transmisă
în cei ce încă mai sunt vii
Lupii, cu căști late
în misiuni avansați
nocturn echipați camuflat,
înarmați până-n gheare și colți
au reintrat integral
în pielea totemului lor
lup albastru, înaripat Star —
din azurul diurn obișnuit
fac salturi prin frunzele legănate
Acum așteaptă ascunși
într-un covor natural
galben, ruginiu, ocru, oranj, stacojiu
Scorbura neagră
devine-o țeavă
de Javelin
÷
O'Brien nu-i marele cap
al "Frăției"
revoluționare,
deși a pretins chiar el
jertfirea oricărui membru secret
ca un ticălos
O'Brien e crudul politruc reacționar,
demnitarul laburist expert,
o mașinărie complet inumană
la Ministerul Adevărului,
torționar
cu șobolani
în cea mai cutremurătoare cameră
la Ministerul Dragostei subpământene
Orice iubire carnală
a oamenilor ce vor forma
noi cupluri
după noi,
dragă Julia,
în sordidul panopticum
al Partidului Exterior
va fi combinată
experimental de Partid
c-o uitare cinică
a trecutului îndrăgostiților,
sau c-o ură sardonică
transferată spre
adularea prostească a liderilor
unei Americi tot mai bicisnice
și a unui Imperiu Britanic
total retrograd,
bazat pe resursele
inepuizabilei Africi
Trăiesc Timpuri Noi,
maneta scoaterii energiei
din mine-n Londra Oceaniei
mă transformă zi de zi,
lună de lună,
poate și an după an
într-un familiar al domniei Răului
și nu vreau să renunț
la iubirea față de tine, Julia
Mi-a mai rămas prea puțin
de trăit, umilirea și dezumanizarea,
aștept execuția pe hol,
visez să mă împuște
când pornesc de la interogatoriul
cu O'Brien
înspre celula-n care plâng
murdar ca un sconcs,
slăbit ca un vampir
Cauza ce-o apărăm
amândoi
este Iubirea
strigată în ultima bolgie
până și-n somn
"Te iubesc Julia,
te urăsc Frate mai Mare,
conducător neîndurător și-al
Partidului Interior!"
Dacă trupul nostru este al lor,
ne mai rămâne Iubirea netrădată
la niciun supliciu de-al lui O'Brien
și ura până-n ultima clipă
pentru sistemul Oceaniei
și Fratele cel Mare,
înviat ca o farsă grosolană
de toate... rotițele aparatului de stat
cu minciuni de control răsuflate
schimbate în noua eră
a Legii Oceaniei
÷÷
Hei, Julia,
bat aripi
de pescăruși pe balcon
înspre zarea
cu lumina ce moare
Odaia închiriată de noi
e la un etaj 7,
nu ca până acum la 1
Frăția
revoltei secrete
nu concepe
să ne prindă
vreo frântură de voce
microfoanele plantate
prin toate cotloanele
clădirilor
Frăția
pentru care
pe viață și moarte
lucrăm
are o mare teamă
să nu ne spioneze nimeni
în noul nostru refugiu
Să nu ne dăm
ca proștii
vreo clipă imaginea
ecranelor dronelor —
să nu ne surprindă
pe-amândoi deodată
neîntâmplător aflați
în același loc
Când timpul
ne golește clepsidra,
plecăm pe rând
pe alte drumuri
decât cele pe care-am venit
la locuințele noastre
controlate
și-n praful readunat zilnic
de către spioni fără jenă
Mă rog
să ne-nfășoare
pe-amândoi
separat,
succesiv
caiere lungi de nori,
giulgiurile rupte pe boltă
când apucăm pe-alte drumuri
după întâlnirile atât de furișate
Londra cu smog
și căderi de rachete
nu ne va depărta nicicând
Ți-am văzut fața albită
de la varul desprins dintr-o vilă
când ne-am aruncat alături
pe pavaj la explozie
N-am crezut, Julia,
că ochii tăi
îmi înregistrau
ultima zvâcnire
în acea noapte de toamnă
înainte să ne contopim
din nou
prin mișcarea gâturilor
și-a trupurilor
cu oamenii vii
pregătiți oricând
de adio
091.705
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 711
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 200
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Fără inimi, din lut galben, strigoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14170484/fara-inimi-din-lut-galben-strigoiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VȚDistincție acordată
VȚVictor Țarină✓M-a Atras dinamismul poeziei, limbajul acid si taios in antiteza cu dragostea prntru o Julie, care, intr-o lume in descompunere, nu poate avea decat un destin tragic.Placut discursul unitar. Stea.
0
ELDistincție acordată
Este o schiță de proză care desimulează starea sufletească a scriitorului...
Te rog să accepți steluța de la mine!
Îmi place acest text!
Te rog să accepți steluța de la mine!
Îmi place acest text!
0
SVprima parte pare cronica prevestirilor. nu m-au atras prevestirile, dar o pot privi ca pe o analiză. sper că nu va fi decât o ipoteză care va rămâne în stadiul ficțiunii. din păcate, se poate spune că este doar extrapolare a situație actuale. poate soarele verii le va coace vortexul nu vor dace insolație.
am încercat să simt starea imaginându-mi recitarea- ideea propune revolta, dar ceva, forța, lipsește. poate este o interpretare meditativă, tristă, resemnare în fața realității.
revin
am încercat să simt starea imaginându-mi recitarea- ideea propune revolta, dar ceva, forța, lipsește. poate este o interpretare meditativă, tristă, resemnare în fața realității.
revin
0
DVDe fapt, mai sus, în text, sunt trei poeme unite-n triptic, postate și pe "Jurnal Poetic" de mai multe luni, din toamna lui 2022. De acord cu cele spuse de voi, în totalitate, Leo și Emilian. Sunt încântat și recunoscător pentru steluțe.
Julia, Winston Smith, O' Brien sunt din romanul "1984", de George Orwell. În ultimele două părți ale tripticului liric mă prefac, iau vocea lui Winston Smith.
Julia, Winston Smith, O' Brien sunt din romanul "1984", de George Orwell. În ultimele două părți ale tripticului liric mă prefac, iau vocea lui Winston Smith.
0
SVe sub acoperire?
0
DVDoamne, ce tâmpit sunt! Bine că mi-ai atras atenția, SIV
Domnule Victor Țarină, văleu, mă scuzați, am adresat altcuiva mulțumiri pentru comentariu și stea. Am avut halucinații.
Leonard Ancuța, scuze, am crezut că tu ai comentat primul pe textul meu, eram cu ochii și la TV.
Domnule Victor Țarină, văleu, mă scuzați, am adresat altcuiva mulțumiri pentru comentariu și stea. Am avut halucinații.
Leonard Ancuța, scuze, am crezut că tu ai comentat primul pe textul meu, eram cu ochii și la TV.
0
SVn-am înțeles nimic.
cred că am citit de cel puțin două ori 1984 dar (am mai spus) am memoria scurtă.
îmi recomanda, cineva, să mai citesc, una, alta. am citit un vagon de cărți. în liceu aveam abonament la biblioteca municipală și citeam orice. la început alegeam, apoi le luam la rând. parcă văd și acum raftul cu cărțile alea în coperți albe din colecția romanul secolului XX. nu știu de ce am reținut un titlu “meseria mea e riscul”.
în fine.
ideea e că nu am memoria titlurilor, personajelor, autorilor.
așa că… despre 1984, numai de bine!
legătura cu prima parte ar fi o viziune despre faptul la revenirea unei societăți de partid? după…
citesc și revin
cred că am citit de cel puțin două ori 1984 dar (am mai spus) am memoria scurtă.
îmi recomanda, cineva, să mai citesc, una, alta. am citit un vagon de cărți. în liceu aveam abonament la biblioteca municipală și citeam orice. la început alegeam, apoi le luam la rând. parcă văd și acum raftul cu cărțile alea în coperți albe din colecția romanul secolului XX. nu știu de ce am reținut un titlu “meseria mea e riscul”.
în fine.
ideea e că nu am memoria titlurilor, personajelor, autorilor.
așa că… despre 1984, numai de bine!
legătura cu prima parte ar fi o viziune despre faptul la revenirea unei societăți de partid? după…
citesc și revin
0
SVm-a făcut să mă întreb: oare despre ce era vorba în primele părți?
este un scenariu în care reușesc să văd ceea ce propui.
un final reușit, mult peste întregul text. ai surprins, pe final, o scena respectivă, atât de precis, credibil, dramatic
îmi place și “supraviețuirea” celor doi, pe undeva ironie tristă, altfel, adaptare admirabilă.
pentru mine ultima parte: +++
este un scenariu în care reușesc să văd ceea ce propui.
un final reușit, mult peste întregul text. ai surprins, pe final, o scena respectivă, atât de precis, credibil, dramatic
îmi place și “supraviețuirea” celor doi, pe undeva ironie tristă, altfel, adaptare admirabilă.
pentru mine ultima parte: +++
0
DVMulțumesc mult. Și eu țin la "Julia" cel mai mult, la ultima, a treia parte.
Le-am bulibășit. Să se încripteze ca două coșciuge unul în altul după ce a căzut peste ele tavanul cavoului textual.
Le-am bulibășit. Să se încripteze ca două coșciuge unul în altul după ce a căzut peste ele tavanul cavoului textual.
0