Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
să rezulte că oriunde altundeva e vacarm, dar în cer e lumina
Pe textul:
„Literă cu nimicuri" de Ștefan Petrea
depășește genul discursului
se vede că e scris într-o perioadă în care erai mai detașat, când revolta o foloseai cu grijă
bun text.
Pe textul:
„Doi sabotori" de Dragoș Vișan
că-s doi, la jug, bălăngănindu-se… prea simplu
chiar am crezut că bălțații sunt doar o metaforă
am zis poli magnetici pentru că sunt frați, nu se ating, ba se (res)ping și dacă îi privim ca pe cei doi poli tereștri, am putea imagina și culorile atrase (aureole), dar
boi la jug, nu îmi place
las altcuiva acest răspuns:)
Pe textul:
„Ghicitoare 484" de Miclăuș Silvestru
atunci, nu-mi place deloc ghicitoarea
Pe textul:
„Ghicitoare 484" de Miclăuș Silvestru
dacă nu lăsam semn, cu această impresie aș fi rămas.
de ce te-ai inspira de pe site (în sensul că citești textele și ai folosi un talent să critici)? la această întrebare nici nu știu ce s-ar putea răspunde. poate din joacă. poate pentru un exercițiu. poate că așa ai avut chef… nu m-aș pronunța în legătură cu așa ceva. nu ne cunoaștem încât să trecem la astfel de aprecieri.
mie așa mi s-a părut.
au mai fost pe site replici, construcții literare cu tentă ironică sau pur și simplu joc.
și iar NU.
nu mi-a trecut prin minte întrebarea “de ce mai scrii pe aici…”
nu am cultura generală și nici cunoștințe profesionale care să îmi permită să fac evaluări, altfel decât simplu, sincer, cel mai probabil naiv, sper că nu stupid.
spor!
și scuze încă o dată.
te rog ignoră discuția.
dacă puteam ștergeam comentariile…
Pe textul:
„scrisoarea unuia dintre martorii textualismului" de George Pașa
“expresia”
oricum trebuie să mă documentez, că habar n-am cine e brixa bargeld și ce expresie imita
îmi place cum nici frunzele și nici pământul… și cum se așează pe fiecare stea să șoptească (din păcate, de aici pierd legătura de incult ce sunt- nu vizualizez transpunerea în notele respective)
PS: altfel, ce mai faci?
Pe textul:
„ce au mai făcut în ultimul timp sergiu celibidache și blixa bargeld" de Leonard Ancuta
ba, mai mult, că este una bună (dacă este cronică)
în plus, am postat comentarii din care rezultă că sunt relaxat
și mai mult, am subliniat că, dacă am o impresie greșită, îmincer scuze
concluzia: NU mă deranjează.
în general, caut să comunic cu autorii, deschis, sincer, fără ocolișuri
așa văd eu un atelier, pentru mine
dacă deranjez, să mi se spună. nu e în intenția mea altceva decât dialogul.
cât despre stil, e normal să ai unul. dacă ai posta ceva banal sau neatractiv (mie) nu aș intracționa
nu înțeleg de unde această reacție
și aș încheia cu o părere: textele îi aparțin autorului până le oferă cititorului. autorul face ce dorește cu un text, dar cititorul îl apreciază, îl înțelege, îl ignoră, îl recomandă etc. așa cum se pricepe.
consumăm același fel de mâncare, dar îl simțim diferit.
Pe textul:
„scrisoarea unuia dintre martorii textualismului" de George Pașa
pe care le furăm Dumnezeului până când suntem doar niște hoțomani care se văicăresc, uitați
dăm la schimb ca și când am crede că așa urcăm treaptă cu treaptă
lumește
interior
schimb de roluri, umil
mi-a plăcut
Pe textul:
„cuvinte în scară" de ana sofian
când începe spectacolul
tu să mă auzi primul.
prima replică e adevărul…
***
interesantă perspectiva răspunsului stors din spatele cortinei
plăcut
Pe textul:
„Să..." de Dumitrescu Elena
“norman” e ceea ce s-a dorit?
cu respect!
Pe textul:
„Modestia văzută într-o cafenea." de Mihai Miro
(ar mai fi fost loc…)
merită
Pe textul:
„Reflecție " de Amanda Spulber
interesantă tehnica de opoziție spunând fără să spui (în sensul că lași să se subînțeleagă, nu în sensul de cuvinte goale)
treaba cu formele poetice impuse nu mă atrage, dar respect pasiunea
observ insistența pe idee (opoziția, în sensuri formale și semantice) felurit exprimată prin câteva metafore
în tot acest “contrast” (să nu-i zic doar opus) remarc introducerea carnală din final
“cum Dumnezeu în trai m-a nimerit
deasupra cărnii mele de sub piele
ci e-n combustii steaua vieţii mele.”
dacă respectă regulile genului, să se pronunțe juriul:)
mie, ca cititor (nespecializat), îmi dă cu plus
Pe textul:
„ci e-n combustii steaua vieţii mele" de Ștefan Petrea
dar, mi-a zis cândva o babă:- măi, copile, tu ai vedenii…
Pe textul:
„scrisoarea unuia dintre martorii textualismului" de George Pașa
mie îmi pare o sinteză (bine construită) de tip cronică literară a unor texte postate azi.
dar, dacă spui că nu-i așa, scuze.
voi reciti, poate mă detașez de această primă impresie.
Pe textul:
„scrisoarea unuia dintre martorii textualismului" de George Pașa
mda. pentru plantă ghimpi sunt buni (scut)
aș rescrie bucățica aia
nu intru în polemică, dar cu prima parte nu sunt de acord- poezia are zbaterea ei, de la prima eră glaciară și până la următoarea:)
partea care urmează nu o înțeleg. e vorba despre o traumă care te-a făcut să vezi altfel lucrurile? confesiune? îndemn la meditație?
partea următoare:) - dreptul fiecăruia să participe sau nu la ceva, în general se numește progres- așa ne place să credem, uneori e doar involuție. îmi place să se spună verde în față, cui e de zis, altfel e doar un monolog. dar, cum am spus, ai dreptul la păreri, iar eu respect acest drept.
ete na! acu’ ce să mai zic? e clar, România e centrul centrului și ca tracii nimeni alții. cred că așa credeau și dinozaurii despre ei când se bășeau de frica lor mamiferele (cu scuze pentru comparație, dar am vrut să fiu acid).
finalul (multiplu) e prea mult “dacă”. concluzia la acest gen de dacă ar fi vorba ăluia, peste gard: - e proști…
Pe textul:
„Coborâre " de Dragoș Vișan
dacă e cronică, e super.
dacă nu e cronică, te rog să-mi spui. voi reciti.
spor!
Pe textul:
„scrisoarea unuia dintre martorii textualismului" de George Pașa
cumva, fiecare are ghemul lui…
recunosc că mă încurcă fraza asta:
“de fiecare dată când e să fie, coincidențele mă copleșesc”
dar nici nu-i găsesc înlocuitor
când e să fie, fie.
pare un cutremur textul tău- nu știi dacă mai vine o replică
mult tumult, ca un film scurt, pe repede înainte, care te năucește
și chiar te face să meditezi la acele momente de genul “când e să fie”
(azi aflai și de Tina)
Pe textul:
„repede pe fast forward mi-am văzut viața și m-am expus unui trotinetist cu un picior de pluș" de Bogdan Geana
astăzi…
îmi place ideea de raft, mă face să văd că nu e cădere, nici chiar renunțare, văd mai mult o conduită: e vremea să….
am citit cândva “al cincilea munte”, ceva din poemul tău îmi amintește
Pe textul:
„Spun muntelui să se arunce în mine" de Maria Elena Chindea
