ci e-n combustii steaua vieţii mele

În ce direcţie mă îndrept?

aproape că era suficient un “ci” și ăla era tot poemul
interesantă tehnica de opoziție spunând fără să spui (în sensul că lași să se subînțeleagă, nu în sensul de cuvinte goale)
treaba cu formele poetice impuse nu mă atrage, dar respect pasiunea

observ insistența pe idee (opoziția, în sensuri formale și semantice) felurit exprimată prin câteva metafore

în tot acest “contrast” (să nu-i zic doar opus) remarc introducerea carnală din final

“cum Dumnezeu în trai m-a nimerit
deasupra cărnii mele de sub piele
ci e-n combustii steaua vieţii mele.”

dacă respectă regulile genului, să se pronunțe juriul:)

mie, ca cititor (nespecializat), îmi dă cu plus