Stanica Ilie Viorel

“…și tu, Brutus? “ :))

acu’ ce mă fac?

***

mulțumesc pentru empatie și pentru sprijin

băieții (nu este folosit în sensul lipsei de respect termenul, doar pentru a menține spiritul…)
nu sunt răi, nici măcar răutăcioși (cel puțin așa percep eu)
având în vedere diferențele de altitudine, chiar pot spune ce doresc
îi simt binevoitori, cumsecade și ceea ce apreciez, deloc disprețuitori (ar fi ceea ce nu aș accepta)

să fim sănătoși și limpezi, să ne citim, să putem conversa, să dezbatem, că de scris e loc pentru toată lumea

Mulțumesc, Ottilia!

nici măcar original nu sunt?:(
am citit Ana Blandiana atât de puțin, că se poate spune “egal cu zero”

***

chiar dacă par un ignorant, să știți că în copilărie, adolescență și studenție (mai puțin în studenție, tot mai puțin) am citit tot ce-mi cădea în mână
avea mama o vorbă: nu mai citi atât, că te îmbolnăvești.
sau: plătim curent!!!
așa că citeam pe furiș, noaptea, în baie… că deh, am trăit toți momente d’alea de nu poți lăsa cartea din mâini, ca să afli ce urmează

apoi, deh… viața
serviciul de așa natură
copiii
vremurile…

este evident că vă pricepeți și puteți ajuta
de ce nu vă ocupați (de exemplu) timpul cu acest text și în special cu textele sale

el chiar își dorește să fie ajutat

nu zic că eu refuz ajutorul, dimpotrivă, dar pierdeți vreme și energie cu unul ca mine în timp ce alții chiar așteaptă părerile voastre (și trebuie să precizez: și eu le aștept, dar nu e cazul să pierdeți chiar atât de multă vreme pentru mine)

dacă atenția mi se acordă ca sprijin și din interes, pentru că ați vedea vreun potențial, sunt onorat, dar nu vreau să vă ocup timpul chiar atât
comentariile celor ca voi, le urmăresc și îmi sunt de folos
de la tine, Dragoș, chiar am învățat multe (furt de meserie)

dacă atenția este din alte motive, atunci… rușinică:)))

scuze, Ștefan pentru comentariul off

PS: - am recitit textul tău, cum am promis, voi reveni

poeții

aș putea spune și eu despre liliacul tău că-i lipsește doar bat-mobilul și o partidă de sex pe bancheta din spate, dar nu spun:))

chiar m-ai făcut să râd

și reglez și aforismul:

decât negură, mai bine beznă, decât beznă, mai bine întuneric, oricum, numai să nu se stingă lumina

(aforismul e despre faptul că am fost nevoit să explic un text care s-ar fi putut interpreta, dacă se dorea)

nu-i de aruncat varianta ta:)

decât beznă, mai bine întuneric (aforism reglabil)

și dacă ați ști de unde mi-a venit ideea textului v-ar bufni râsul

dar am transformat o realitate (amuzantă, banală) într-o tragedie

imaginația fierbe pe canicula asta

mulțumesc pentru sugestii

chiar plăcute și interesante

aceasta din urmă se și încadrează pe idee

voi ține cont de aceste sugestii

nu arunc textele, sunt în stadiul de proiect, deci perfectibile

O zi frumoasă!

poate că se pierde prea mult timp pentru nimic

explic:


“te caut”
titlul spune foarte clar “eu te caut” simplu

prima strofă vine în contradicție cu titlul,
de fapt tu mă cauți pe mine. în această strofă se arată și pe unde mă cauți. ok. aici cititorul observă contradicția cu titlul. pare ceva incoerent.

în continuare, acolo pe unde tu mă cauți eu sunt dart tu nu mă vezi pentru că mă ascund. dar, cum m-aș putea ascunde la vedere? clar! iar este autorul incoerent.

totuși, acest joc de-a v-ați ascunselea trebuie să arate ceva. arată că el este acolo și o caută de fapt. nu invers. așteaptă pe trepte, dar ea nu apare. se preface că ea a trecut, dar că nu l-a observat. se preface. transformă așteptarea/ dorința într-un joc.
îi bate la ușă, dar ea nu-i răspunde. se preface că el este preșul. transformă dorința/așteptarea în joc.
o următește privind pe fereastră, poate poate o vede trecând, către seară, când de obicei vin oamenii către casă. ea nu apare. el se preface că ea a trecut, transformă așteptarea în joc.
de câte ori sună telefonul tresare, speră să fie ea. dar nu este ea. și iar se preface. se preface că ea nu a înțeles că jocul așa ar trebui urmat: - ea să sune și el să-i spună pe unde “s-a ascuns”.

banal, zic eu.

mulțumesc pentru ghicitoare

o așteptăm pe următoarea

am o rugăminte: dacă ai vreme și dispoziție, citește textul meu “ Te caut”
și spune-mi ce am vrut să spun

citește-l cu răbdare, are în el o nuanță de ghicitoare

orice părere despre textele mele o primesc fără supărare, ba din contră, mulțumesc pentru observații.

dacă va rămâne enigmă metafora întregului (care, repet, este banală, dar văd că nu este observată)
vom vedea

deci,
mulțumesc

strofa citată este parte din întreg, probabil se detașează ca imagine, ca expresie, dar nu este nici mai sus, nici mai jos de întreg
pentru că metafora este chiar textul, în întregul său

interesantă și plăcută metafora
vibrațiile, undele iubirii, tăcerea, semnul lăsat, rupestru
ușoara ironie din final

Arunci când prezentul——- atunci (cred că ai dorit)
trădătorilor naturii-mame,
văzătorii bipezi de iluzii
va începe să fie pe ducă
noi îi vom reînvia fără ochi,
mai buni și mai îngăduitori

“şi-n vene e erupere de vis”
ce de eeee-uri acolo

putea fi foarte bine venă, nu vene
și fără verbul “e”

e un poem interesant, chiar voi reveni pentru a-i înțelege nuanța (simt că este acolo)

“precum așteaptă
poetul metafora”

aș elimina aceste versuri din poem

….

mi-a plăcut. chiar m-a pus pe gânduri- pe mine ce m-ar întoarce din drum, inima sau rațiunea?

prefer varianta propusă de poem, sper să “curg” astfel


mulțumesc.

și poate că ar fi fost bine ca finalul să fie
“va urma”

e o temă curajoasă, căutată

în final se face mărturisirea (un fel de indiscreție, un fel de șoaptă: te-am văzut!)
“tu știi?
am să te recunosc mereu
cu adevărat important în viață
nu-ți face sânge rău
când nu pot rosti niciun cuvânt,
poemul meu”

lecturat cu plăcere

nu trage în mesager:)

“din emoții nemaicunoscute
aur și platină ai fi scos
pentru surâsul reginei
stelele și-ar continua rotirea
fără tine în joc
arborii s-ar strădui și ei
să rămână
dincolo de învârtejire
muzica va continua
în același note melancolice
ți-asculți destinul
în piatra încercărilor
ființa în trecere
să rămână ființă”

poate că partea aceasta ar trebui să fie refrenul poemului

pare un mesaj de încurajare, acel gen respect, un fel de “mă înclin”

ești parte din univers, din cel astral, pe aici, uman

melancolia, emoția care ar trebui să hrănească, dar uneori mușcă… detașarea

este această tehnică de rupere a versului (sincer, acum nu știu cum i se spune) care este folosită atât de bine, uneori pare că te uiți la un serial, fiecare vers parcă începe cu o parte din cel terminat, fiecare vers se termină și aștepți să înceapă următorul, ca să vezi ceea ce urmează

am mai văzut pe acest site (la un autor cel puțin) această tehnică, atât de bine folosită

poem cu metaforă, cu decență, erotism și poveste, dragoste și maturitate

frumos!

știi că te respect și te simpatizez, dar nu trebuia să faci asta

acum mă voi simți obligat să retrag textul

52 ani în noiembrie


***

voi lăsa textul în “dezbatere” 24 ore, apoi voi decide dacă îl retrag.
***

mulțumesc

poate să spună și toți scriitorii din lume că este genial sau că este prost, în carte ajunge dacă vreau și cum vreau

corectarea textelor o plătesc pentru a trece un filtru de ceea ce se numea (așa i se spunea prin anii ‘90, îmi câștigam o pâine lucrând la Evenimentul Zilei, ulterior, pentru o scurtă perioadă, la un ziar local “Informația de Alba”) “minte limpede”

am spus, cartea o editez pentru mine