SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
unul este “Perinița” și altul
este “Învârte sticla”
Pe textul:
„Ghicitoare 510" de Miclăuș Silvestru
mă întrerupsese ceva
ai înțeles:)
o replică bună
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
poate că ar fi de folos să fie însoțit acest anunț de un alt poem
doar o sugestie
Pe textul:
„Ultima noapte cu tata..." de Teodor Dume
citindu-l mi-am amintit că a mai fost postat
Pe textul:
„Ultima noapte cu tata..." de Teodor Dume
mulțumesc pentru sfat și pentru sugestii
Pe textul:
„de pradă iau urma ta" de Stanica Ilie Viorel
și acolo așa ai dorit să spui, “odată”- cândva?
încă mai zic bătrânii: ai har!
noi vrem talente, arta cheamă pe cei cu har
te-a înzestrat Dumnezeu, natura, universul (la alegere), cu har,
ceea ce nu-mi mai place la ce scrii e că simt că tot ce spui vine nu doar dintr-o stare de spirit,
ci din ceea ce trăiești
și atunci, ca om, mă întreb: oare ar fi fost mai bine să nu fi fost înzestrat cu atâta har, dar să nu fie atât de nefericit?
habar n-m
nu judec oamenii, trăiesc alături de ei, împreună cu unii, rezonez cu câțiva…
ce să zic, Leo?
agață-te și tu de partea verde-crud a lumii ăsteia, să te hrănească cu un strop de fericire, să ducă la naiba, pe partea întunecată a lunii, suferința din tine
pare un poem al abandonului, resemnării, acceptare a sorții
cu drag
Pe textul:
„s-a dus iubirea, s-a dus totul" de Leonard Ancuta
cu ceva imaginație poți să-l transformi într-o epigramă
așa l-am simțit, ca fiind o ironie,
un haz de necaz
spor!
Pe textul:
„A bea un spirt extern de uzuanţe" de Ștefan Petrea
voi căuta ceva pentru îmbunătățire
mulțumesc
Pe textul:
„vorba bătrânului" de Stanica Ilie Viorel
macaralele ce au pățit?
ai fraze atât de lungi!
nu mai găsești loc de vreun punct, să rupi din ele?
cât despre unde “am fost acum o clipă” și “uite ce grozăvie”
se întâmplă visătorilor
sarcasmul finalului prinde bine dacă ar fi luat de cineva ca un avertisment
altfel, Doamne ferește!
Pe textul:
„Sunt nelalocul meu" de Dragoș Vișan
de ce nu?
este un poem interesant și văd că îi prinzi forma tot mai bine, mai reușit
cred că este loc de mai bine
de exemplu, “neînsemnatul” rupe recitarea, e un cuvânt atât de lung
și “niciodată nu se va dezice” nu-mi dă pe recitare deloc
spor!
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
pe de altă parte, sinele, apropiat de rătăcire, uneori credul, un pic dezamăgit, dar treaz
interesantă călătoria pe drumul care leagă mintea de inimă și cărarea de întoarcere căci, cu inima frântă, greu la întoarcere, drumul s-a înțelenit, a devenit o cărare
Pe textul:
„Song for a broken heart(ed)" de Florin Hulubei
căci iubirea nu este fără miros, până la urmă tot prinde miros de câmp, acea iubire a viselor
de tămâie, acea iubire a celorlalte vise
și omul are mirosul lui, căci legătura cu titlul nu se poate rupe, sau altfel zis, nu se poate lega doar de o parte a acestuia
omul în agonia lui, în cumplita situație “fierbinte” (altfel de ardere) prinde mirosul durerilor
citit cu plăcere, Leo
pas, cu pas…
Pe textul:
„ce nu are miros într-un final va avea" de Leonard Ancuta
bine că ai spus
să dau copy la comentariu
eu voi repune steluța
poți să-l lași, merită să stea la recomandate (părerea mea)
Pe textul:
„Coajă de om" de Antonia-Luiza Zavalic