Poezie
s-a dus iubirea, s-a dus totul
2 min lectură·
Mediu
s-a dus cel mai iubit dintre pămînteni, s-a terminat cu fericirea
sunt un cîine izbit de toate mașinile, mă proptesc în durere
ca să mă ridic și să mai fiu lovit încă o dată, pînă și muzica
e un fierăstrău care îmi amputează tot ce se poate amputa
iau inima, dau cu ea cît pot de tare de pămînt, să o fac țăndări
ca pe un pahar, numai că ea tot tîjește după tine
plînge și ea odată cu mine, ca doi bețivi la o masă cînd își aduc aminte
că fericirea e trecătoare, că nimic nu le rezistă oamenilor
nici principiile, nici sentimentele, nici măcar furia
nu, inima mea nu mai bate, se zbate ca un nebun în cămașă de forță
în camera capitonată, mințile mele nu mai sunt minți, sunt
demența care îți ia totul, de la amintiri la viață, totul pînă la dezastru
mi-am pierdut și vederea, că nu mai pot vedea frumosul
e timpul să nu mai văd, să nu mai aud, să nu mai vorbesc,
să nu mai gîndesc, să pătrund ușor în moarte, singura capabilă să aducă
măcar pentru o fracțiune de secundă în minte chipul tău și liniștea
să te mai văd odată și apoi să fac dragoste cu neantul, cu nimicul
să mor de cea mai frumoasă boală, dragostea
poate că atunci cînd nu voi mai purta povara asta de carne
cînd voi fi doar suflet, voi găsi o lampă să mă ascund și să mă gîndesc la tine
ca la un experiment, să învăț cît de ușor fericirea se transformă în durere
și stelele să nu mai fie deasupra, ci dedesubt, în noaptea eternă.
041.076
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 273
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “s-a dus iubirea, s-a dus totul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14172367/s-a-dus-iubirea-s-a-dus-totulComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAmai intai la multi ani, apoi, sunt sigur ca stii ca eu scriu cu dufletul, ca tot ce e in poem se petrece si in mine, ca da, trec prin toate si nu mi-e usor. multam de tentionari si de apreciere.
0
LNDistincție acordată
Citit, plăcut. Cam mult pesimism și lehamite, dar (poate) astea sunt stări care generează inspirația
0
LAMulțumesc de apreciere, starile vin, trecem cu totii prin ele, mai ales cand intervin diferite situații . Bucuros de trecere .
0
și acolo așa ai dorit să spui, “odată”- cândva?
încă mai zic bătrânii: ai har!
noi vrem talente, arta cheamă pe cei cu har
te-a înzestrat Dumnezeu, natura, universul (la alegere), cu har,
ceea ce nu-mi mai place la ce scrii e că simt că tot ce spui vine nu doar dintr-o stare de spirit,
ci din ceea ce trăiești
și atunci, ca om, mă întreb: oare ar fi fost mai bine să nu fi fost înzestrat cu atâta har, dar să nu fie atât de nefericit?
habar n-m
nu judec oamenii, trăiesc alături de ei, împreună cu unii, rezonez cu câțiva…
ce să zic, Leo?
agață-te și tu de partea verde-crud a lumii ăsteia, să te hrănească cu un strop de fericire, să ducă la naiba, pe partea întunecată a lunii, suferința din tine
pare un poem al abandonului, resemnării, acceptare a sorții
cu drag