Stanica Ilie Viorel

îți recomand să recitești comentariul meu
nimic din ce ai concluzionat nu am spus acolo

dacă simți că un text, oricare, îți este aproape, nu băga în seamă părerile (ale mele sunt doar PĂRERI), dar nu pune cuvinte/ sensuri, acolo unde n-au fost puse de altcineva (mă refer la situația asta, în care ai interpretat total pe lângă comentariul meu)

nu trebuie să scrii sub o formă sau alta ca să-mi cadă mie bine la stomac, nu sufăr de grețuri
dacă te interesează părerile mele, voi continua să ți le prezint, dacă nu te interesează, spune-mi

ciudată replica ta

în fine

simplă existență*

Maria,
interpretările tale mereu cu profunzime, fără să lase loc de îndoială cu privire la sinceritatea cuvintelor.
Mulțumesc.

Ionuț,
simpla e istență în simplitatea-mi. Mă bucur să aflu că ți-a plăcut

despre stele: dacă nu mai sunt posturi, îl eliberez pe al meu. Doar atât trebuie să știi, nivelul meu s-a oferit cu o fișă a postului pe care scrie “sinceritate”

eu nu semnez condica de prezență.

unii se supără pentru că vorbesc cu alții
unii că de ce le vorbesc lor
alții își spun: la cât este de incult și băgăcios de seamă, nu merită atenția
eu, nu caut validare, primesc să ofer cu drag steluțe atunci când textul îl apreciez ca fiind recomandabil
în ultima vreme (am mai zis) m-am ferit să pun steluțe steluțarilor (n-am făcut din asta o misiune, am mai pus câte o stea ici colo)
este un loc al orgoliilor
eu sunt pe aici să mă bucur de agonie
și caut să nu stric echilibrul interior nimănui, dacă cineva îmi dă de înțeles că (citez) “să mă lași dracului în pace” , fac un pas în spate, fără supărare
alții mă consideră naiv, mult prea jos pentru a conta fie chiar și steluța
nu pot folosi sloganul “modestia este apanajul mediocrității”
pentru că aș fi un prefăcut. eu nu excelez (literar), sunt mediocru.

ce aș mai putea spune?
succes în demersul tău!

era suficient să spun atât:
că ce lemn tare are și fructe de îți fac gura pungă dacă nu sunt coapte

reacție de școler, așa-i

voi fi mai reținut data viitoare


noapte bună

pun= bun
fiorod= fioros

cornul

că ce lemn tare are și fructe de îți fac gura pungă dacă nu sunt coapte

în fanfare și la vânătoare pun și ca instrument muzical, dar poți face și un baston cu care să mărșăluiești ori să te aperi de vreun vânat mai fiorod

la asta nu ne spui care este soluția?
sau am întrecut măsura…

tot efortul creativ dacă nu ar fi și un gică contra, nu-i așa?

ce-ar fi dacă ne-am mângâi pe creștet, unul pe celălalt? de unde ipoteze, de unde viziune…?

tu vezi tainele desculțe, eu le văd cu șosete groase:)

terapia prin muncă
da
există, se practică, este recomandată

așa o fi și cu amarul vieții?
nu știu dacă se judecă dintr-o prejudecată
ori prejudecățile au dus la scenariul prezentat

textul pare mai degrabă bun de pus pe acorduri de chitară, cu ceva modificări
de ex.
sunt copilul unei mameee
pare-se m-aaa vruuut
n-a știuuut sau n-a putuuut…

spor!

“Era bine și dacă uitam, o zi, două, sau chiar o săptămână, să șterg pentru că, apoi, ștergeam mai multe odată. Și ce bine-mi părea când vedeam cum se împuținau zilele rămase netăiate“
relativ este motivul bucuriei
da, ce senzație!

din câte știu, somnul nu are solzi. acolo ar trebui rescris.

cred că la ortodocși semnul crucii se face de la dreapta spre stânga
asta o știu pentru că eu îmi fac cruce de la stânga la dreapta (așa m-am obișnuit de mic) și cineva, târziu (eram mare, adult), mi-a zis: tu ești catolic, de îți faci crucea așa.

https://marturieathonita.ro/cum-se-face-corect-semnul-sfintei-cruci/

***
amintiri plăcute, destinate unui public restrâns, cred că se poate rezona cu astfel de texte doar dacă cititorul a cunoscut vremurile
un pic grăbită povestioara

pentru un public larg, mi-aș imagina aceeași poveste spusă nepoțelului de vreo 10 ani care, curios, ar întrerupe și ar pune întrebări. răspunsurile date nepoțelului ar trebui introduse cu migală în text

cu respect

Tainele sunt întotdeauna desculțe, tainele au tălpile amândouă umede și frumoase, tainele sunt, parcă, întregi. Ele nu se înțeleg, decât cu foarte mare greutate—— le vedeam cu șosete groase și înalte, că dacă nu-i mister, unde-i taina?

vorba aceea: femeia musai să fie misterioasă, feminină și deșteaptă.
despre bărbați, numai de bine:)

Există mai multe moduri de a scăpa zădărniciei cotidiene, unul din ele este munca, celălalt* dorința (dorințele)… —— dorințele pot fi și zadarnice, deci pot adăuga zădărniciei, dar și despre muncă s-ar putea spune: în zadar mă duc la muncă, banii nu-mi ajung defel.

ar fi bine să nu uiți ideea și starea
este ceva în ce spui, dar cum o spui pare forțat
parcă iei cititorul și-l dai cu capul de masă, poate așa înțelege că pe masă nu o doare durerea

extremă răbufnirea cu privire la sine încât se oferă, în balanță, o moarte speriată, dar în ceea ce propui, nu pare credibil

moartea aș vedea-o speriată în fața grozăvii (nici nu trebuie să ni le inaginăm, istoria este plină de atricități), dar nu în fața unui ins care putrezește, trupește și sufletește

că-i fără rimă știam
endecasilab credeam că are treabă cu terminația versului, până am citit definiția
coincidență, versurile se termină în e și ă, de aceea am întrebat de ce le-ai numit așa

citind definiția, am priceput despre ce este vorba

mulțumesc

acu’ înțeleg și de le-ai numit în vers alb

clar:)
dar de ce le-ai numit pașadine în vers alb?
să mă încurci pe mine, pesemne

acu’ dau o fugă pe google să aflu ce înseamnă endecasilab

nu citisem toate comentariile

și peste toate
un sfârșit de vară
alături de tine
în tăcere
merge fericirea
cu vântul ce leagănă
o rază de soare

penultima (54)
așa că, știam eu ceva:)