Citate...

Există mai multe moduri de a scăpa zădărniciei cotidiene, unul din ele este munca, celălalt* dorința (dorințele)… —— dorințele pot fi și zadarnice, deci pot adăuga zădărniciei, dar și despre muncă s-ar putea spune: în zadar mă duc la muncă, banii nu-mi ajung defel.

Tainele sunt întotdeauna desculțe, tainele au tălpile amândouă umede și frumoase, tainele sunt, parcă, întregi. Ele nu se înțeleg, decât cu foarte mare greutate—— le vedeam cu șosete groase și înalte, că dacă nu-i mister, unde-i taina?

vorba aceea: femeia musai să fie misterioasă, feminină și deșteaptă.
despre bărbați, numai de bine:)

Stănică, când ești poate mai necăjit, o pierdere, un eșec, supărarea, e un exemplu, numai munca te poate salva, asta e și credința mea, pe lângă dorințe. Munca și dorința, ca panacee moblizitoare. Normal că îți alegi munca, așa după cum trebuie, le selectezi exact după tine, munca nu dezamăgește pe nimeni, este o satisfacție incomparabilă, în ea, fie că sunt sau nu rezultate, apărute după efort. Munca este un panaceu. Normal, se presupune că nu lucrezi decât după felul tău, constitutiv, de a prefera o muncă sau alta... Tu îți alegi munca, nu ea pe tine, de obicei, așa bănuiesc. Așa ar trebui să fie, mereu... Munca e factual curativă.

Iar dorința, iarăși ridică, moral, vital, nu sunt zadarnice dorințele, pentru că ele conferă motor, inclusiv mental, sentimental (interior) și de scop. Cine nu are dorințe, nu are nimic, el stă numai pe loc. Dorințe, visuri... Nu are rost să spui că dorința e zadarnică, nu e, pentru că de acolo, tu o poți mobiliza și obține rezultate însă frumoase... Ce semeni, o să și culegi. Și vei culege... Iar dacă ai dorințe, manifestarea lor o vei culege, așadar, după cum spuneam, la un moment dat, bun. Dorințele salvează o viață parcă mai pleoștițel, cred. :) Sunt motorul vieții, de fapt, dar și al succesului.

Aceasta e și puterea misterului, referitor la comentariul următor, că este indescifrabil, de acolo persistența și puterea lui intrinsecă. Ea nu se pierde, până când misterul nu este descoperit și universalizat, apoi, după cognoscibilitate.

Am ales numai niște teme, păreri, aș fi fost curioasă dacă sunt și alte metode de a îmbunătăți optimismul, de a crește, mereu, în viață, de a avea succes, de a te împotrivi unei situații mai neplăcute, dar nu prea am găsit. Oricum, acestea două, munca și dorința sau dorințele sunt ditamai paradigmele, și aria se aplică foarte lat.

Mulțumesc mult, apreciez că ai trecut, mulțumiri din inimă, mult...! Apreciez aplecarea asupra textelor mele, mai întotdeauna se simte ajutorul de feedback!

terapia prin muncă
da
există, se practică, este recomandată

”Dorința omului (pasiunile sale) sunt mereu un motor, care se bazează foarte mult pe constituția și sensibilitatea acelei persoane, nu neapărat este, însă, un ”cristal independent”, de acel om. ”Dorința omului mișcă viața!” Dar nu numai, ptr. că doar motorul nu-ți dă perspectiva și carnea vieții. Iar cum îți construiești vehiculul care să te transporte printre aștrii depinde de perseverența și profunzimea spiritului tău. Acelea pun în mișcare și alimentează motorul care mișcă viața în tine vizibil - nu măcinare în gol doar prin dorință.
Mi-au plăcut Luana aforismele tale!

Stănica, împotriva zădărniciei vieții eu am recomandat munca și dorințele, e un fel de idee foarte valabilă, în ea este sens și ”motor”.

Maria, e un fel de completare, ce ai spus tu. Fapt pentru care îți mulțumesc, așa e, numai prin perseverență obții și rezultate!

Referitor de exemplu la mine,

E un fel de uniformizare a metodelor, de fapt! Un fel de ”ține-o tot așa...” (Mai în glumă, mai în serios.) Mulți de exemplu râd de expresia asta foarte comună, și eu rândeam, dar eu de exemplu i-am găsit un sens practic. Iar dacă învăț ceva nou, în viață, aplic uniformizarea, adică îmi zic, în mod practic ”Ține-o tot așa...”, să nu mă las de ce am învățat nou și să universalizez și să uniformizez, aplicarea...

(Să o țin pe poziție, cu ce învăț.)

Mulțumesc, Maria, mult!!!

tot efortul creativ dacă nu ar fi și un gică contra, nu-i așa?

ce-ar fi dacă ne-am mângâi pe creștet, unul pe celălalt? de unde ipoteze, de unde viziune…?

tu vezi tainele desculțe, eu le văd cu șosete groase:)

Sunt desculțe, altfel nu ar fi taine... Sunt interesante, pentru că sunt desculțe...

Ce e ferecat, ce a auto-închide, nu mai e taină. Dar, mai mereu, se pecepe mai greu...

Unele poate sunt ferecate, așa e. E posibil.

Majoritatea, după părerea mea, sunt la îndemână, dar dincolo! de percepția terță.

Părerile mele, desigur...

Ce *se autoînchide (erată)

E interesant ceva ce se auto-închide. Poate e și o pată, pe acea auto-închidere, zic și eu...

Mai mereu, cine ascunde ceva, e tocmai ascunderea.

Tainele, că tot vorbeai de femei misterioase, ele parcă mereu sunt desculțe... Așa vezi și ”zânele” frumoase de prin clipuri, numai în picioarele goale...