Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
dacă se fumează poate fi pipa (lulea)
dar mă încurcă treaba cu “se pisează”
Pe textul:
„Ghicitoare 518" de Miclăuș Silvestru
în sensul că e adunată din popor
uneori e fumată, adică e seacă
este vorba aia “asta-i funată de mult”
iar gluma uscată, e acel gen de banc sec
dar, parcă ar fi prea subtil
Pe textul:
„Ghicitoare 518" de Miclăuș Silvestru
dar(!) un scriitor are măsura cuvintelor, nu poate afirma orice fără să probeze, în cazul în care face așa ceva devine un manipulator, mai de condamnat decât o țață bârfitoare (sau “țaț bârfitor” să nu fiu bănuit de misoginism)
faultul ca replică la alt fault poate fi unul de calitate, duel onorabil, sau unul golănesc
chiar aș dori să cunosc cu se se probează afirmațiile în cauză (mă feresc să pronunț cuvântul “acuzație”) asta ca să aflu și eu adevărul
până la proba contrarie, o iau ca pe observație aruncată în vânt
Pe textul:
„eu vreau să schimb lumea" de Leonard Ancuta
Recomandatpierderea se referă nu la dovezile tehnice (scrise, audio, vizuale), ci la interesul generațiilor care vin
dacă interesul nu este menținut, vor sta bibliotecile, fonotecile, videotecile pline de praf
doar istoricii se vor documenta
chiar făceam legătura cu ceea ce propunea textul exprimăndu-mi temerile, adică: vor mai fi profesori dedicați și elevi care să prindă gustul pentru ce a fost?
Pe textul:
„Un crâmpei de amintire" de nicolae tomescu
am citit și mai devreme și nu am observat să lipsească
pentru cunoașterea adevărului, se poate da un exemplu de text de-al lui Leo care este inspirat din alte texte sau de la alți autori? cu argumentare
mulțumesc
Pe textul:
„eu vreau să schimb lumea" de Leonard Ancuta
Recomandatrecenzia, pot să spun că a reușit să surprindă într-o măsură foarte mare ceea ce am dorit să exprim prin textul în cauză. chiar uimitor de mult a reușit să observe anumite detalii.
despre tehnică, gen, ecouri ale anumitor lecturi, pot spune că e mult prea pretențios spus raportat la persoana mea, nu mă văd nici măcar poet și dacă m-ar întreaba cineva despre ce tehnică folosesc, i-aș răspunde: habar n-am! scriu din anii ‘80 cam la fel fără să fi studiat un gen anume (chiar am texte din acea vreme)
mulțumesc
Pe textul:
„Un legământ poetic al lui Ilie Viorel Stănică" de Dragoș Vișan
- cu plăcere!
Pe textul:
„intri tu" de bianca marcovici
o zi cu toate cele bune!
Pe textul:
„zarea în alb și negru" de Stanica Ilie Viorel
normalitate
cât de ușor, plăcut și civilizat se poate exprima cineva atunci când își onorează statutul!
un dialog la distanță, o replică, contradicția etc.
toate pot fi exprimate fără spume la gură și, pentru mine, au greutate și valoare cât să merite atenția
felicitări George, felicitări celor care au comentat mai sus!
Pe textul:
„O nouă carte în colecția „Megapoesis” a editurii „Casa de pompe funebro-literare”" de George Pașa
Pe textul:
„vară pe trecute " de Ottilia Ardeleanu
acum prind și eu subtilitatea textului
eu tot naiv!
credeam că e ceva izvorât dintr-o contemplare, în registrul obișnuit al Ottiliei care pune în versuri vizualul
căutam să înțeleg ce a văzut pe malul mării de a pus în cuvinte starea
când colo, se pare, este o subtilă creație care pune într-un tablou alt vizual, dar unul pornind de la o situație, întâmplare, comportamente, de aici de pe agonia
tare!!!
probabil că mă înșel, dar azi văd din altă perspectivă poemul
PS: când pun întrebări, nu cer răspunsuri. E un comentariu care rezervat, sub semnul întrebării retorice.
spor!
Pe textul:
„vară pe trecute " de Ottilia Ardeleanu
chiar aștept să observ care sunt opiniile celor care se pricep la analize pe text
cunoscând cât de riguros lucrezi pe texte, nu mă îndoiesc de precizia silabelor
dar, aș dori păreri despre rimele alese, metafore și subiect
poate așa mai învăț și eu
spor!
Pe textul:
„Sonet cântat foarte surd..." de Iulia Elize
Pe textul:
„armonie" de Miclăuș Silvestru
de frica demonilor ce mă ispiteau
și așa am descoperit că în pustietate
toate poartă culoarea întunericului.
În lipsa iubirii și a îmbrățișărilor tandre
am acceptat îmbrățisarea morții,
cu zâmbetul unui om ce știe că dincolo
sunt mai frumoase petele de lumină.
Mi-am separat sufletul de ființă
în azurul unei dimineți de primăvară,
când fluturii și păsările puneau în scenă
un magistral spectacol anual.
Răbdătoare, eternitatea mi-a îmbrăcat sufletul
cu insomniile Universului,
aici aș opri poemul sau aș căuta un alt final
de ce? finalul destramă originalitatea din text, pare un clișeu
aș înlocui și “azurul” cu altceva, mai credibil, mai intens, mai aproape de dimineață sau aș simplu într-o dimineață, sau în miezul dimineții, ori poate într-o dimineață albă…
altfel, mi-a plăcut foarte mult poezia
Pe textul:
„Transcendental " de Vasile Serban
ai postat de două ori ghicitoarea
răspunsul îl las în seama altcuiva
doar închin un pahar de pălincă (dacă tot se preferă de amândoi, cu toate că peste 50 % se poate face și țuică dintr-o singură distilare) cu făuritorul de ghicitori
sănătate!
Pe textul:
„Ghicitoare 517" de Miclăuș Silvestru
ceea ce nu înțeleg este de ce autorul unui text nu primește cu respect și opiniile nefavorabile
sincer, Elena, indiferent de câtă antipatie porți pentru cineva, dacă a comentat negativ, nu mă așteptam să-l trimiți la plimbare
există și posibilitatea să ignori, omul să-și spună părerea
și analizele pe text ne pot arăta priceperea sau nepriceperea cuiva
Leo și-a asumat o critică așa cum tu ți-ai asumat textul
de ce se tratează dialogul la distanță, cu referire la un text, ca o ofensă la adresa persoanei
vor fi păreri și păreri, culegem din ele ceea ce considerăm util
personal, văzând la un moment dat recenziile favorabile la textele mele am pus mâna pe telefon și am discutat cu o persoană neutră, competentă, astfel încât să nu cumva să mi se urce la cap
sincer, prefer o părere critică dezinteresată uneia care îmi oferă o mângâiere pe cap
spor!
Pe textul:
„Misterioasa mare" de Papadopol Elena
îl mai pârau vecinii
veneau activiștii și luau și ei înțepături până li se încurcau picioarele
din corcodușe (boambe) și prune, dar și alte fructe puse în putină, de prin iulie-august
acolo era slabă, deh zonă caldă, mâncare cu puține grăsimi,
aici, în Ardeal, am făcut și eu acasă câțiva ani buni
a mea din prune 100% și de 60% alc. în vol.
apoi am zăpacit capul și ficatul cu whisky și apoi cu votcă ieftină până când am zis stop!
acum beau foarte, foarte rar, mai mult ca tratament, uneori (digestiv)
deci răspunsul este…
Pe textul:
„Ghicitoare 517" de Miclăuș Silvestru
și eu râd sănătos
peste toate mă bucur să te aflu cu o astfel de energie, Leo. sincer mă bucur.
Pe textul:
„Despre poezia Elenei Papadopol" de Dragoș Vișan
