Stanica Ilie Viorel

și pe patul de moarte cerșim o clipă

și cum fiecare drac poartă în el un înger

și cum se folosește acest proces al transformării către etern, prin ceea ce deja a devenit o acceptare în înțelegerea omului: viermii care participă la întregul proces

și cei rămași în urmă

ai reușit să surprinzi cu multă îndemânare acest ritual al morții
și, zic eu, chiar profund ai reușit

felicitări!

textul tău, care poate fi chiar un poem meditativ, mi-a lăsat senzația că este prea scurt, dar și că este orea lung
am înțeles devreme care este ideea, dar argumentarea este atât de plăcută, interesantă, că aș mai fi vrut

finalul, concluzia, nu îi văd rostul
titlul este sugestiv și textul dezvoltă perfect ideea
chiar este de dorit să rămâi, ca cititor, cu această metaforă

“în timp ce privești de sus, cocoțat pe un ascuțiș de gând.”

care vine ca cireașa pe tort, ca țigara de după, ca o baie relaxantă la sfârșitul zilei

plăcută și interesantă cugetarea ta

vezi că unul este Ionuț C.
celălalt Ionuț G.
cred că Ionuț G. a dorit să sugereze cu totul altceva, gen: eu îți arăt universul ca pe o mantie a dragostei, tu mă bați la cap cu interpretările rigide, științifice, ale acestuia

și tu (în comentariul tău) și el în textul său, ați prezentat această situație în care unii o țin langa-danga, pe matematici, pe 1+1, în condițiile în care poetul propune ceva, altceva, acolo unde este… chiar și nimic

și la propriu și la figurat, pe tine de ajută podoaba:)
la mine… chelia e la vedere

sunt acasă, în concediu
de gura lumii, ori de lene, când e sărbătoare, acasă nu muncim:)
oricum voi duce poarta la vopsit, aduc gardul și (il montez mâine, nu azi să nu fie cu păcat)
dar… acum m-am trezit
noaptea am stat la tv și am văzut filme pe care le-am mai văzut de câteva ori
ce înviorare mai bună decât să intri pe agonia și să vezi că viața-i tumultoasă

am postat în 10 sept. textul ăsta:
“dacă pentru materie gândim că există un creator, energia,
pentru emoție gândim asemenea?

uite ce aflare: nu există doar un creator, ci doi.

așa ajungem să ne reamintim originea
atât în zero, cât și în unu;
că așa a plecat din nimic și din unic, ceva,
și-a ajuns să fie totul.

frumos este că nu s-a terminat
că șirul de zero și unu este infinit
că se dansează în toată această devenire fără forme
și fără nici o formalitate
oare?
frumos este să-l simți
îl simți?
cum respiră
zero pe unu și unu pe zero
precum doi bebeluși gemeni
cu zâmbetul pe fețe
în somn

oare ce o visa universul?”

Maria Elena Chindea a posta ieri (parcă)

astăzi ne oferă Leo acest text

nimicul în multele sale valențe

nimicul lui Leo m-a dus cu gândul la Descartes,
dar observ că acest nimic accentuează ceea tema dragostei într-o prezentare liniștită, curată a unei expresii de dor, a transfigurării sentimentului în gând, al conștientizării nimicului și cevaului în funcție de prezența, lipsa, celuilalt, dar mai ales în raport cu o dragoste care naște un univers acolo unde altul nu-i

cât timp mă gândesc la dragoste, exist
spune Leo

spor!

câtă seninătate în vorbele tale!
și ce mult îmi place partea asta

“să știi că pe el l-am construit întâi din gânduri pentru că
gândurile unei mame sunt cele mai trainice cărămizi”

nu pot să uit când, medicul de familie, mi-a zis:
- uită-te la ea. așa-i că nu este femeie mai frumoasă decât femeia gravidă?
și câtă dreptate avea!
ce transformare poate să pună în omul-femeie, mama natură!

aproape că poți vedea ceea ce prezinți atât de delicat
parcă și văd personajul care, devreme, își umple clipa cu visarea ce o stăruie starea de spirit ca urmare a citirii poeziilor scrise de Eminescu
cum, în acel cadru, plutește între realitate și vis, aproape detașându-se de sine, dar fiind prezentă mereu, atentă la ceea ce i se întâmplă, astfel încât să poată scrie aceste rânduri, acest jurnal de stare, confesiune și invitație la un pahar de vorbă, la reamintirea marelui poet

foarte frumos!

în același registru, detașat, ironic, cu umor reflectiv extras din realitate, dar pe diferite teme, nu doar pe aceasta cu bețivii
deja, la al treilea sonet pe aceeași temă, apar și nuanțe forțate
este și normal, textul nu mai vine de la sine, ci este căutat

dacă observi cu atenție, în jurul tău, zilnic, vei vedea ceva care, cu exercițiul deja dobândit, il poți pune în versuri, cu dibăcie

spor!

gândesc ceilalți despre mine observând felul în care interacționez cu tine
probabil își spun că, dacă nu de frică (termenul mă amuză, în condițiile în care eu mi-am asumat nivelul de competențe literare) de vreun interes

nici o grijă!

nu mi-e frică pe acest site de nimic și de nimeni mai ales
mă aflu aici și mă simt, dacă nu ocrotit, sprijinit, dacă nici sprijinit, sigur ignorat

eu chiar mă relaxez pe aici

Ionuț Georgescu primește din partea mea aceleași păreri, sincere, la fel ca oricare altul de pe site
se poate observa ce și cum l-am comentat în timp
mie nu-mi este greu să fiu consecvent pentru că vorbesc liber, sincer, detașat de vreo presiune a unui orgoliu ținut în colivie

o zbatere a propriei condiții umane, un pic neacceptată
nu e rugă, nu este regret și pare că nici dorință nu este
pare o propunere de negociere

cui îi este adresată?
ce se oferă la schimb?

nu îmi este clar…
dacă nici negociere nu este, atunci ar putea fi un auto-reproș și o asumare a neputinței

nu rezultă nici de ce nu se poate realiza ceea ce se propune prin “aș vrea”

aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă lasă…

aici “aș vrea” rămâne sub semnul unei ambiguități

poate ar fi nevoie de mai multă îndrăzneală și să se “expună” mai mult autorul, precum o destăinuire:
aș vrea, dar…

spor!

în loc de comentariu, asta:

https://www.poezie.ro/index.php/personals/14173484/adiere

mi-am păstrat mesajul indiferent de tabere
ba cred că ambele tabere mă suspectează de ipocrizie

dar, asta e!

asta ziceam și eu:)
locul geometric, în cazul ăsta, agonia :)) fiecare cu depărarea lui
în cercul lui, triunghiul

consacrați, aici pe atelierul agonia

nu mi-ai cerut
explicam de ce, dacă il consider recomandabil, nu am acordat steluță

explicația era nu doar pentru tine

spor!

nu ți-am lăsat stea din următoarele motive:
- ești steluțar și nu ai oferit nici o stea; nu am înțeles de ce nu îți asumi statutul. puteai să oferi unor autori care nu te-au comentat vreodată, dacă ai dorit să nu pară că oferi stele la schimb.
- mi-am propus să susțin mai puțin autorii consacrați;
- cercul amoros literar te include și pe tine așa că, pentru liniște și pace…

recomandările sunt încălcabile, nu?
oricum nu știu la ce te referi

mie mi-a cerut cândva să nu-l mai deranjez (eu o spun frumos, el a spus-o… cum a simțit)
așa că, m-am ferit să o fac

tot pe un text de-al tău m-am trezit cu “restricția”

despre roșie, presupun că Liviu Nanu este cel care a oferit-o, din câte observ el este editorul (discret) de serviciu
dacă nu el, alt editor, eu nu:)

spor!

i se spune ceaun

eu prefer tuci:)

tuciul
și rodul auriu mămăliga

***
răspund pentru că alții nu gustă jocul

e ca o masă bogată, dar fără exagerări
pe mine m-a săturat

frumos!

ce tare!
am căutat în dex ce înseamnă lisergic, super ideea!

am căutat pe net (că în dex nu e) ce înseamnă “peratologia”
bună(!) și barbaria filozofică

mi-a plăcut foarte mult textul tău!

că această (semi) parodie îți oferă chiar și ție (nu doar cititorului) o relaxare care se poate observa în cuvintele folosite fără a fi forțate

poate ar trebui să meditezi la aceste aspecte și în tot ceea ce scrii să prezinți ceea ce vezi, nu doar ceea ce imaginezi

eu așa observ în aces sonet (cât și cel anterior, pe aceeași temă) că tu, ca autor, ai vizualizat și ai transmis ceea ce ai văzut

mi-a plăcut